Dispare definitiv Universitatea Politehnică din București. Motivul pentru care s-a luat această decizie. Guvernul Ciucă a aprobat

Universitatea Politehnică din București este una dintre cele mai populare instituții de învățământ din România și sunt milioane de români, care au absolvit-o cu succes. Numele este unul încărcat de istorie, dar începând de astăzi acesta se va schimba. Așa că studenții vor spune la final că au terminat studiile superioare la Universitatea Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti.

Guvernul va aproba chiar în şedinţa de miercuri, 24 mai un proiect de lege privind înfiinţarea unei noi instituţii de învăţământ superior –  -, în urma fuziunii prin comasare a Universităţii Politehnica din Bucureşti cu Universitatea din Piteşti.

La 1 octombrie 1864, a fost înființată “Școala de Poduri și Sosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine “Școala de Poduri, Șosele și Mine”, cu durata studiilor de 5 ani.

Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capătă o nouă structură, sub denumirea de “Școala Națională de Poduri și Șosele”; la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnica din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.

Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București.

De ce își schimbă numele Universitatea Politehnică din București

La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. In baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.

În expunerea de motive se arată că pentru realizarea proiectului de fuziune prin comasare, cele două instituţii de învăţământ superior au în vedere, între altele, realizarea următoarelor deziderate: mobilizarea ecosistemelor locale şi regionale, precum şi dezvoltarea de parteneriate solide cu organizaţii de cercetare, actori din domeniul inovării, finanţatori şi agenţi economici şi sociali, autorităţile locale, regionale şi naţionale; dezvoltarea infrastructurii şi adoptarea de noi instrumente pedagogice pentru a oferi experienţe de învăţare flexibile şi de scurtă durată care să pregătească tinerii pentru mediul economico-social, într-o piaţă a muncii aflată în continuă schimbare, care trebuie să răspundă provocărilor globale actuale; sporirea capacităţii de inserţie profesională; utilizarea în comun a resurselor, de tipul structuri, laboratoare, platforme, precum şi a altor componente organizatorice în scopul îmbunătăţirii gestionării şi eficienţei acestora; eficientizarea utilizării activelor universitare şi a resurselor financiare, precum şi pentru reducerea cheltuielilor; sporirea atractivităţii la nivel naţional şi internaţional şi pentru oportunităţi extinse de predare şi cercetare; valorificarea oportunităţilor de a întreprinde activităţi de colaborare internaţionale.