Țara unde NU ai voie să demisionezi, chiar dacă sunt probleme. Angajatorul nu acceptă plecări aici

Într-o țară nu ai voie să demisionezi chiar dacă sunt probleme. Angajatorul nu acceptă o astfel de cerere și va rupe instant foaia pe care o semnezi. 

Yuki Watanabe, o tânără de 24 de ani din Japonia, obișnuia să petreacă până la 12 ore la birou în fiecare zi, o zi de muncă considerată relativ scurtă în contextul culturii corporative japoneze. În multe companii, o zi de lucru de la 9 dimineața la 9 seara reprezintă minimul acceptat.

„Cel mai târziu plecam de la birou la ora 23:00”, a mărturisit Watanabe, care a lucrat pentru unele dintre cele mai mari companii de telecomunicații și plăți electronice din Japonia.

Această presiune constantă a început să îi afecteze sănătatea, provocându-i probleme precum tremurături la nivelul picioarelor și dureri de stomac.

Problemele de sănătate au fost un semnal clar că trebuie să demisioneze. Însă, în fața acestei decizii, Watanabe s-a confruntat cu un obstacol semnificativ: cultura muncii japoneză, care pune accent pe loialitatea față de angajator și descurajează plecările premature din companie. În Japonia, să ceri să pleci la timp sau să îți iei liber este văzut adesea ca o lipsă de respect, iar demisia poate fi percepută drept un afront grav, într-o societate în care angajații sunt așteptați să rămână la același loc de muncă pentru o mare parte din viață.

În unele cazuri extreme, șefii ajung să rupă scrisorile de demisie ale angajaților și să îi hărțuiască pentru a-i determina să rămână în companie. Pentru mulți angajați, inclusiv pentru Watanabe, această presiune îi împiedică să plece, chiar dacă sunt nefericiți sau epuizați.

Soluția neconvențională: Agențiile de demisii

Pentru a face față acestei culturi opresive, au apărut agenții specializate în demisii, care ajută angajații să își părăsească locurile de muncă fără confruntări directe. Watanabe a găsit alinare apelând la Momuri, o agenție de demisii care ajută lucrătorii să își prezinte demisiile fără stres și să negocieze cu angajatorii în numele lor. Pentru un cost relativ mic, aceste agenții se ocupă de întregul proces, de la scrierea scrisorii de demisie până la negocierea cu superiorii și chiar oferirea de suport legal în caz de nevoie.

Industria agențiilor de demisii a început să câștige popularitate după pandemia de Covid-19, când mulți lucrători japonezi au început să reevalueze relația lor cu munca. Multe dintre aceste agenții, precum Momuri, au înregistrat o creștere semnificativă a cererii, ajutând mii de angajați să părăsească locuri de muncă care le puneau sănătatea în pericol.

Shiori Kawamata, directorul de operațiuni al Momuri, a declarat că unii clienți ajung la agenție după ce șefii le-au rupt scrisorile de demisie de mai multe ori.

„Unii oameni vin la noi după ce scrisoarea lor de demisie a fost ruptă de trei ori și după ce angajatorii nu îi lasă să plece, nici măcar atunci când aceștia îi roagă în genunchi”, spune Kawamata, subliniind cât de adânc înrădăcinată este această cultură deferențială.

O cultură a suprasolicitării

Cazul lui Yuki Watanabe nu este unul izolat. Cultura suprasolicitării este un fenomen larg răspândit în Japonia, unde termenul „karoshi” descrie moartea prin surmenaj. Multe companii, denumite „firme negre”, sunt cunoscute pentru condițiile de muncă abuzive, orele suplimentare interminabile și presiunea psihologică constantă asupra angajaților. Aceste practici au devenit atât de alarmante încât guvernul japonez a început să publice o listă neagră a angajatorilor lipsiți de etică, încercând astfel să descurajeze aceste comportamente.

Cu toate că fenomenul „karoshi” a dus la numeroase tragedii, precum moartea unei reportere politice care a lucrat 159 de ore suplimentare într-o lună, sau sinuciderea unui medic tânăr care a acumulat peste 200 de ore suplimentare, presiunea asupra angajaților continuă să fie o problemă majoră. Deși numărul cazurilor de „karoshi” a scăzut în ultimii ani, cererile de despăgubire din cauza stresului psihic la locul de muncă sunt în creștere, indicând o criză persistentă a sănătății mentale în rândul forței de muncă japoneze.