Revoltă în lumea medicală: cum a ajuns Filip Ciolacu, fiul lui Marcel Ciolacu, asistent universitar la UMF București în anul 2 de rezidențiat, după o medie modestă și studii la Constanța

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

În timp ce mii de tineri medici se zbat ani la rând cu examene epuizante, gărzi neplătite și blocaje absurde de posturi în marile spitale, cariera fiului lui Marcel Ciolacu cunoaște o ascensiune spectaculoasă.

Deși la concursul național de rezidențiat a obținut un punctaj modest, care l-a plasat la coada clasamentului și l-a trimis inițial la sute de kilometri de casă, Filip Andrei Ciolacu a reușit într-un timp record să ardă toate etapele.

Ajuns prin detașări repetate la București, direct în curtea Institutului „Matei Balș”, acesta este acum asistent universitar la catedra de Microbiologie încă din anul doi de pregătire.

Locul 4.503 din 6.243: punctajul care nu-i dădea speranțe pentru Capitală

Traseul profesional al lui Filip Ciolacu este marcat de cifre oficiale care contrazic flagrant viteza cu care a promovat ulterior. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța – instituție zguduită în trecut de scandaluri repetate de corupție academică și examene aranjate –, tânărul a susținut examenul de rezidențiat cu rezultate aflate la limita inferioară.

Candidatul a obținut doar 579 de puncte, în condițiile în care pragul minim de promovare era de 562 de puncte. Cu acest punctaj, fiul liderului PSD s-a clasat pe locul 4.503 dintr-un total de 6.243 de candidați. S-a aflat în ultima parte a listei celor admiși, prinzând loc doar după retragerile succesive ale altor concurenți.

Conform opțiunilor disponibile la acel punctaj scăzut, Filip Ciolacu a fost repartizat la Târgu Mureș, pe specialitatea Microbiologie. Pentru orice absolvent de medicină fără conexiuni politice, această repartiție ar fi însemnat ani de navetă sau mutarea definitivă în Ardeal pentru finalizarea rezidențiatului.

Detașarea-fulger la București: „puntea” către Institutul Matei Balș

Șederea la Târgu Mureș a fost însă doar una pe hârtie. La mai puțin de o lună de la afișarea repartițiilor oficiale, au început să curgă cererile de detașare către Capitală.

Au fost înregistrate și aprobate nu mai puțin de patru cereri succesive de detașare pe numele lui Filip Andrei Ciolacu, acoperind integral perioada de pregătire. Destinația aleasă a fost direct Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București.

Aici intervine nodul politic și administrativ: coordonatorul direct al rezidenților pe disciplina Microbiologie și șeful de laborator la „Matei Balș” era chiar Alexandru Rafila, colegul de partid al tatălui său. Deși sute de rezidenți depun anual memorii pentru transfer și se lovesc de refuzuri categorice pe motiv de lipsă de locuri sau norme depășite, dosarul fiului de politician a primit undă verde fără ezitare.

Pasul la catedră: asistent universitar încă din anul doi

Marea surpriză a apărut la scurt timp după transfer. Aflat abia în al doilea an de rezidențiat, Filip Ciolacu a devenit asistent universitar la UMF „Carol Davila”, predând chiar la disciplina Microbiologie.

În mediul universitar medical, obținerea unei norme de asistent reprezintă un filtru extrem de dur. Medicii rezidenți fără proptele concurează adesea ani la rând pentru o jumătate de normă didactică, având nevoie de dosare stufoase, articole științifice publicate în reviste cotate internațional, doctorat demarat și zeci de ore de voluntariat neplătit la catedră. Multe posturi rămân blocate din lipsă de fonduri.

În cazul lui Filip Ciolacu, trecerea de la nota de subsol a examenului de rezidențiat la predarea cursurilor și lucrărilor practice pentru viitorii medici s-a produs cu o lejeritate uluitoare.

Contrastul dur între discursul public și realitate

Cazul aprinde din nou discuția despre sistemul de privilegii din sănătate și administrație. În numeroase intervenții televizate, Marcel Ciolacu a pedalat intens pe imaginea unei familii modeste, afirmând că fiul său a ales o carieră independentă și că își câștigă traiul exclusiv din munca de spital: „Băiatul meu este un medic rezident căsătorit, care muncește pe salariul lui, nu l-am ajutat cu nimic”.

Realitatea documentelor arată însă un parcurs facilitat pas cu pas: de la nota de 579 de puncte, la ocolirea repartiției din provincie prin detașări repetate la București, până la instalarea comodă la catedra universitară sub aripa aceluiași cerc de influență. Pentru comunitatea medicală tânără, cazul rămâne o dovadă clară că, în sistemul românesc, carnetul de partid al părinților bate orice punctaj de la rezidențiat.