Mii de români care și-au instalat panouri fotovoltaice și au ales Hidroelectrica drept furnizor se confruntă cu o realitate neașteptată: facturile lor nu sunt pe zero.
Deși mulți au pornit la drum cu iluzia că surplusul de energie injectat în rețea le va anula complet cheltuielile, realitatea din teren și modul de calcul reglementat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) arată cu totul altceva.
Compensarea cantitativă nu înseamnă gratuitate totală, iar sistemul ascunde costuri fixe pe care niciun panou solar nu le poate șterge.
Mecanismul prin care cel mai mare producător de energie din România emite facturile pentru prosumatori este unul complex. Pentru a înțelege de ce ajungi să plătești chiar și atunci când ești pe „plus” cu producția, trebuie demontat mitul compensării unu la unu și analizate taxele care se adaugă inevitabil în fiecare lună.
Pentru prosumatorii care au sisteme de până în 200 kW, legislația din România aplică modelul compensării cantitative. În teorie, sună simplu: fiecare kilowatt-oră (kWh) pe care îl trimiți în rețea atunci când producția panourilor depășește consumul casei tale se transformă într-un credit de energie. Hidroelectrica este obligată să folosească acest credit pentru a compensa energia pe care o consumi din rețea în perioadele fără soare sau pe timp de noapte.
Marea problemă apare la nivelul structurii prețului. Compensarea se aplică strict pe componenta de energie activă din factură. Prețul final pe care îl vedem pe factura Hidroelectrica este format din prețul energiei în sine, la care se adaugă tarifele de rețea (distribuție și transport), taxele de sistem, certificatele verzi, contribuția pentru cogenerare de înaltă eficiență, acciza și, evident, TVA.
Când consumi energia produsă instantaneu de panourile tale (autoconsum), nu plătești nimic. În schimb, în momentul în care ai injectat surplusul în rețea și îl „rechini” înapoi noaptea, rețeaua națională funcționează ca un depozit. Iar utilizarea acestui depozit costă. Chiar dacă energia activă îți este returnată gratuit în baza surplusului, tu vei plăti toate tarifele de distribuție și transport aferente acelor kilowați retrași.
Pentru a înțelege de ce o factură nu poate fi zero, trebuie privite elementele obligatorii impuse prin reglementările ANRE. Acestea se aplică pentru fiecare kWh extras din rețea, indiferent cât de mult ai produs tu în timpul zilei.
În primul rând, tarifele de distribuție și de transport variază în funcție de zona geografică și de operatorul de distribuție local, însă ele reprezintă o parte semnificativă din prețul final. Rețeaua electrică are nevoie de întreținere, iar transportul energiei de la stâlp la casa ta implică pierderi tehnologice care îți sunt facturate.
În al doilea rând, pe factură apar certificatele verzi și contribuția de cogenerare. Acestea sunt taxe naționale destinate susținerii energiei regenerabile și a centralelor de cogenerare. Ele se aplică strict la întreaga cantitate de energie pe care o consumi din rețea. Faptul că ai livrat energie în rețea nu te scutește de plata acestor taxe pentru energia pe care o tragi înapoi.
În al treilea rând, acciza și TVA-ul reîntregesc suma. TVA-ul de 19% se aplică la toate componentele menționate mai sus. Astfel, chiar dacă energia activă este compensată și valoarea ei devine zero în ecuație, suma totală a tarifelor de distribuție, a taxelor de sistem și a accesoriilor va genera întotdeauna o valoare de plată.
Pentru a avea o imagine clară, calculul Hidroelectrica se împarte în două secțiuni distincte pe aceeași factură sau în anexe separate: o secțiune pentru energia consumată și una pentru energia produsă și injectată.
Să luăm exemplul unui prosumator care într-o lună a consumat din rețea 300 kWh și a injectat în rețea tot 300 kWh. La o primă vedere, balanța este perfect egală.
Cu toate acestea, calculul se face astfel: Pentru cei 300 kWh consumați, Hidroelectrica va scădea valoarea energiei active datorită celor 300 kWh injectați. Însă, pentru aceeași 300 kWh extrași, prosumatorului i se vor calcula toate tarifele de distribuție, transport, cogenerare și certificate verzi. Rezultatul? O factură de câteva zeci sau chiar peste o sută de lei, în funcție de tarifele specifice zonei de distribuție, în ciuda echilibrului cantitativ perfect.
Dacă ai o producție foarte mare și injectezi, de exemplu, 500 kWh, dar consumi doar 200 kWh, energia activă consumată este acoperită integral. Restul de 300 kWh nu se pierde, ci se reportează sub formă de credit cantitativ pentru lunile următoare. Acest credit poate fi utilizat pe o perioadă de până la 24 de luni de la data facturării.
Cu toate acestea, nici în această situație factura nu va fi zero. Vei avea în continuare de plată tarifele de rețea pentru cei 200 kWh pe care i-ai extras efectiv din rețea pentru consumul tău în momentele când panourile nu produceau. Reportarea se face doar pentru cantitatea de energie activă, nu și pentru taxe.
De abia la finalul perioadei de 24 de luni, dacă mai există un surplus necompensat cantitativ, furnizorul va face o regularizare financiară și îți va plăti banii cash pe acea energie activă rămasă, la prețul mediu al pieței, însă valoarea este adesea mult mai mică decât prețul de achiziție.
Așadar, pentru a evita dezamăgirile, prosumatorii Hidroelectrica trebuie să înțeleagă că sistemul energetic național nu este o baterie gratuită. Factura cu valoare zero este o utopie structurală în legislația actuală, iar optimizarea costurilor se face doar prin creșterea gradului de autoconsum direct în timpul zilei, când panourile produc la capacitate maximă.