Primii pași atunci când ești executat silit. Ce poți face ca să nu pierzi tot

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Întârzierile mai mari de 90 de zile la plata ratelor pot conduce la executare silită, ceea ce implică măsuri drastice precum poprirea veniturilor sau scoaterea la licitație a bunurilor pentru recuperarea datoriilor.

Totuși, scadența anticipată a creditului nu este un proces ireversibil, iar consumatorii pot găsi soluții prin dialog cu banca sau prin intermediul Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB).

În prezent, numărul celor care intră în executare silită a scăzut față de acum 10 ani. Deși mulți consumatori înțeleg cum funcționează produsele bancare, lipsa educației financiare rămâne un factor important în apariția problemelor.

Profilul tipic al debitorului executat silit este predominant masculin (58%-60%), din mediul rural, cu datorii de 40.000-50.000 lei provenite în special din carduri de credit sau credite de nevoi personale fără garanții. Creditele cu expuneri mari ajung tot mai rar în executare.

Cum reacționează debitorii în prezent?

În trecut, mulți lăsau procedura să ajungă aproape de licitația finală, însă astăzi reacționează rapid după poprire sau somația de executare. Debitorii sunt mai dispuși să negocieze, ceea ce indică o maturizare în abordarea situațiilor financiare dificile.

Executarea silită este un proces complex, cu termene lungi, care poate dura chiar și 10-12 ani. Debitorul poate alege să fie activ, menținând dialogul cu banca și cu executorul, sau pasiv, lăsând procesul să își urmeze cursul.

Negocierea este încurajată, inclusiv prin CSALB, unde părțile pot agrea soluții amiabile, precum un nou angajament de plată, chiar dacă pe termene mai scurte decât în contractul inițial.

Procedura debutează odată cu depunerea cererii creditorului la executor, moment în care apar primele costuri – onorariul executorului, evaluări pentru bunurile din patrimoniu, taxe de publicitate pentru licitații și, uneori, costuri de depozitare a bunurilor. Cu cât negocierea intervine mai devreme, cu atât cheltuielile sunt mai mici.

Poprirea veniturilor este măsura cel mai des utilizată, incluzând salariile, pensiile sau chirii, iar în anumite cazuri poate fi afectată întreaga sumă din contul curent. Dacă salariul și contul bancar coincid, executorul ridică poprirea de la bancă și păstrează cea de la angajator.

Negocierea în timpul executării

Dacă intervine un acord, creditorul poate cere suspendarea executării, iar în caz de nerespectare a angajamentului, reluarea procedurii se face ușor. Executorii sunt, la rândul lor, interesați ca părțile să se înțeleagă, chiar dacă acest lucru înseamnă onorarii mai mici, deoarece preferă rulajul de dosare în locul blocajelor.

De asemenea, la suma datorată inițial se adaugă costuri importante: onorariul executorului, taxe de timbru, cheltuieli cu avocatul, evaluarea și depozitarea bunurilor. Din acest motiv, specialiștii recomandă dialogul imediat cu banca pentru a evita majorarea datoriei și pierderea patrimoniului.

Debitorul poate formula contestație la executare

Debitorul poate formula contestație la executare, obiectivul principal fiind suspendarea procedurii. Aceasta este posibilă dacă se demonstrează abateri sau nereguli în procedură, însă chiar și în acest caz executarea nu dispare, iar datoria rămâne.

Suspendarea presupune depunerea unei cauțiuni și nu garantează admiterea cererii. În unele situații, cum ar fi prescrierea executării, contestația poate rezolva definitiv problema. În general, aceste contestații durează aproximativ un an din cauza aglomerării instanțelor.

În cazul bunurilor imobile, licitația poate avea loc în 3-4 luni, iar pentru bunuri mobile chiar mai repede.

Deși adjudecarea nu închide toate opțiunile, fiind posibilă întoarcerea executării, procesul este de lungă durată. Băncile preferă să evite vânzarea imobilelor la prețuri sub valoarea pieței și încurajează negocierile, la fel cum ar trebui să procedeze și debitorii