Paradoxul revoltător din școlile românești: De ce profesorii cu nota 10 la titularizare rămân fără catedră, în timp ce posturile sunt ocupate de cadre cu nota 5. Ce spune legea

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

În fiecare vară, după afișarea rezultatelor de la examenul național de titularizare, sistemul de învățământ preuniversitar din România expune aceeași fractură dramatică: sute de candidați cu medii de 9 și 10 la probele scrise nu reușesc să se angajeze pe o perioadă nedeterminată, fiind forțați să devină suplinitori pe un singur an școlar sau chiar să părăsească definitiv sistemul.

În același timp, la catedrele din școli predau cadre didactice care au obținut abia nota 5 la examenele anterioare sau profesori fără definitivat. Această discrepanță flagrantă între meritul academic și siguranța locului de muncă ascunde anomalii legislative, blocaje administrative în inspectorate și un sistem rigid care descurajează tinerii performanți.

Ce prevede legea și unde se rupe logica titularizării

Concursul național de titularizare este reglementat de Legea Învățământului Preuniversitar și de Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic, documente aprobate anual prin ordin al Ministerului Educației.

Conform legii, pentru a obține statutul de titular (angajat pe perioadă nedeterminată), un candidat trebuie să obțină minimum nota 7 la proba scrisă și la inspecția specială la clasă. Pentru statutul de suplinitor (angajare pe perioadă determinată de un an), nota minimă necesară este 5.

Deși pe hârtie mecanismul pare meritocratic, bariera critică este reprezentată de noțiunea de „viabilitate a postului”. Pentru ca o catedră să poată fi scoasă la concurs pentru titularizare, legea impune ca aceasta să fie completă (18 ore săptămânale) și să aibă o viabilitate estimată de minimum 4 ani școlari consecutivi.

Dacă o școală are 18 ore disponibile la matematică, limba română sau istorie, dar conducerea unității consideră că peste 2 sau 3 ani numărul de clase ar putea scădea din cauza declinului demografic, postul este declarat „cu viabilitate de un an”.

Rezultatul? Un profesor care ia nota 10 la examen nu se poate titulariza pe acel post, ci îl poate ocupa doar temporar, urmând ca vara viitoare să susțină din nou examenul sau să intre din nou în ședințele de repartizare.

Spartul normelor și interesele locale din școli

O altă practică frecventă în unitățile de învățământ și în Inspectoratele Școlare Județene (IȘJ) este divizarea orelor pentru a preveni apariția posturilor titularizabile. În loc să fie constituită o catedră unică de 18 ore într-o singură școală, orele sunt distribuite ca „completări de normă” sau fracțiuni (6 ore la o școală, 8 ore la alta, 4 ore la o a treia unitate).

Aceste fracțiuni sunt ulterior împărțite profesorilor deja titulari din sistem pentru a le rotunji veniturile prin plata cu ora sau sunt lăsate pe lista posturilor pentru suplinitori.

Tinerii absolvenți de facultate, oricât de străluciți ar fi la examenul scris, sunt astfel puși în fața unei alegeri imposibile: navetă zilnică între trei localități rurale diferite pentru un salariu de debutant sau renunțarea la cariera didactică în favoarea sectorului privat.

Inamovibilitatea titularilor și fenomenul posturilor blocate

În timp ce candidații de top trăiesc cu incertitudinea zilei de mâine, cadrele didactice deja titularizate beneficiază de o protecție cvasi-totală. Odată titularizat – chiar și în urmă cu 10 sau 15 ani cu o notă de 5 sau 6 – un profesor devine inamovibil pe postul respectiv. Legislația românească nu prevede o reevaluare periodică a cunoștințelor de specialitate ale titularilor, ci doar acumularea formală de credite transferabile prin cursuri de perfecționare.

Mai mult, legislația permite „rezervarea catedrei”. Profesorii titulari care sunt numiți în funcții de directori, inspectori școlari, care ocupă mandate politice sau pleacă în concedii fără plată își pot păstra postul blocat ani la rând. În tot acest interval, la clasa respectivă predau suplinitori schimbați de la un an la altul, elevii fiind primii afectați de lipsa de continuitate pedagogică.

Consecințele asupra calității educației

Acest sistem cu două viteze generează o selecție adversă în educație. Candidații cu vocație și rezultate excepționale refuză să participe la loteria anuală a suplinirii și părăsesc școala, lăsând locurile libere candidaților mediocri care acceptă instabilitatea.

Reforma reală a educației nu poate începe fără transparentizarea totală a modului în care școlile declară catedrele vacante și fără eliminarea blocajelor administrative care îngroapă meritocrația.