Locul superb de la noi din țară unde femeile NU au voie să meargă. Este supranumit și Athosul din România și puțini știu de existența lui

Este neașteptat, însă în România există un loc numai bărbații au voie să meargă, în timp ce femeile nu. Regula nu este una nouă, a fost impusă acum foarte mulți ani, însă oamenii continuă să o respecte.

În cadrul creștinismului ortodox, practica de a interzice femeilor să intre în anumite biserici, mănăstiri sau zone sacre își are rădăcinile în tradiția religioasă. Impunerea acestei reguli este determinată în primul rând de intenția de a păstra sfințenia bisericii și de a susține conceptul de puritate rituală.

Mănăstirea Ponor este o astfel de locație, considerată sacră, și care interzice strict accesul femeilor. Situat în regiunea central-nordică a județului Alba, la aproximativ 40 km de Aiud, la acest lăcaș de cult se poate ajunge pe DJ 107 I – Transalpina de Apuseni, dinspre Aiud spre Ponor. De acolo, trebuie să se continue încă 10 km pe DC 750C și DC 106 pentru a ajunge la mănăstire.

Amplasată pe versantul muntelui, Mănăstirea Ponor, numită adesea „Athosul românesc„, prezintă un design arhitectural deosebit. Semănând cu o fortăreață dreptunghiulară, complexul are o intrare solitară și o biserică centrală. Componentele suplimentare cuprind o capelă, o bucătărie, ateliere la parter și capele la mansardă. Capela aduce un omagiu Sfântului Nectarie, în timp ce biserica este dedicată Înălțării Domnului.

Femeile nu au voie în această mănăstire din România, dar mai trebuie respectate și alte reguli

Mănăstirea Ponor, condusă de părintele Protosinghel Irineu Curtescu în calitate de stareț, aplică un regulament riguros. În acest lăcaș, doar bărbații au voie să intre, în timp ce femeilor le este strict interzis. Cu toate acestea, vizitatorii de sex feminin sunt bineveniți să viziteze mănăstirea din apropiere destinată exclusiv călugărițelor, unde bărbații nu au voie să intre. Părintele Protosinghel Irineu Curtescu deține funcția de stareț atât la Mănăstirea Ponor, cât și la mănăstirea pentru maici.

Atât mănăstirea pentru călugări, cât și cea pentru călugărițe acordă prioritate rugăciunii și se angajează într-o serie de îndatoriri smerite. În cadrul acestor cadre monahale, rutina zilnică se învârte în jurul unei singure mese consumate la ora 15.00.

Lunea, miercurea, vinerea și sâmbăta seara, la mănăstire are loc o priveghere de o noapte întreagă. După vecernia mică de la ora 17:00, urmează o perioadă de odihnă până la ora 22:30. Ulterior, veghea începe și continuă până în dimineața următoare, încheindu-se de obicei în jurul orei 07:00-08:00.