News

Povestea reală a savantei Marie Curie: de la fata săracă din Varșovia la femeia care a refuzat bogăția pentru a salva milioane de vieți

Povestea reală a savantei Marie Curie de la fata săracă din Varșovia la femeia care a refuzat bogăția pentru a salva milioane de vieți
Marie Curie. Foto: Wikipedia

Nu a descoperit un leac miraculos pentru cancer, dar munca ei într-un șopron neîncălzit a pus bazele radioterapiei moderne și i-a adus două premii Nobel. Află povestea tulburătoare a femeii ale cărei caiete sunt radioactive și astăzi.

În spațiul public circulă adesea ideea simplificată că Marie Curie ar fi descoperit „leacul pentru cancer”. Realitatea științifică este diferită: nu există un singur leac universal pentru această boală, însă descoperirile ei au deschis drumul radioterapiei moderne, salvând milioane de oameni — cu un preț pe care cercetătoarea l-a plătit cu propria viață.

Dincolo de numele celebru din manualele de chimie, destinul ei începe cu o tânără fără resurse financiare, crescută într-o țară ocupată, care a îndurat foamea și frigul pentru a putea învăța.

Sacrificiul dintre două surori și mansarda înghețată din Paris

Născută în 1867 la Varșovia, sub numele Maria Skłodowska — alintată Manya în familie — a crescut într-o Polonie aflată sub ocupație țaristă, unde femeilor le era interzis accesul la învățământul universitar.

Pentru a-și îndeplini visul de a studia științele, Maria a făcut o înțelegere cu sora ei mai mare, Bronia: timp de mai mulți ani, a lucrat ca guvernantă în familii înstărite pentru a-i plăti Broniei studiile de medicină la Paris, urmând ca, odată devenită medic, aceasta să o ajute la rândul ei.

În 1891, la vârsta de 24 de ani, ajungea la Sorbona. După o scurtă perioadă în care a locuit la sora ei, s-a mutat într-o mansardă minusculă, fără încălzire. Iarna, apa din lighean îngheța peste noapte, iar tânăra studentă își punea pe ea toate hainele din dulap ca să poată dormi.

Hrana ei zilnică se rezuma adesea la pâine cu unt și ceai, iar într-o zi a leșinat din cauza epuizării. Cu toate acestea, a absolvit fizica prima din promoția ei, obținând ulterior și licența în matematică.

Patru ani într-un șopron fără ventilație și refuzul de a se îmbogăți

La Paris l-a întâlnit pe fizicianul Pierre Curie, cu care s-a căsătorit în 1895, cei doi alegând să își petreacă luna de miere într-o călătorie pe biciclete.

Trei ani mai târziu, în 1898, anunțau descoperirea a două elemente chimice noi: poloniul — botezat astfel în onoarea patriei ei, ștearsă atunci de pe harta politică a Europei — și radiul. Pentru a convinge comunitatea științifică sceptică, aveau nevoie să izoleze elementul în stare pură.

Timp de patru ani, au lucrat într-un șopron dărăpănat, cu acoperișul spart și fără sistem de ventilație, prelucrând manual tone întregi de minereu. Marie amesteca ore în șir în cazanele clocotitoare cu o bară de fier aproape la fel de înaltă ca ea.

Abia în 1902 au reușit să obțină o zecime de gram de clorură de radiu pură. Seara, cei doi soți reveneau adesea în laboratorul întunecat doar pentru a privi cum eprubetele emiteau o lumină slabă, albăstruie — fără ca nimeni să bănuiască atunci efectele devastatoare ale radiațiilor asupra organismului uman.

Deși ar fi putut breveta procedeul de extracție a radiului, ceea ce le-ar fi adus o avere uriașă, Marie și Pierre Curie au refuzat categoric. Au considerat că știința aparține umanității și au publicat gratuit toate detaliile tehnice.

Două premii Nobel și drumul spre tratarea tumorilor

În 1903, Marie Curie a devenit prima femeie din istorie laureată a Premiului Nobel, primind distincția pentru Fizică alături de Pierre Curie și Henri Becquerel — după ce soțul ei a insistat ca numele ei să nu fie omis de pe lista nominalizărilor.

Trei ani mai târziu, în 1906, o tragedie i-a schimbat viața: Pierre a murit pe o stradă din Paris, lovit de o trăsură trasă de cai. Rămasă singură cu două fiice mici, Marie a preluat catedra soțului său la Sorbona, devenind prima femeie profesor din istoria celebrei universități.

În 1911, a primit al doilea Premiu Nobel, de această dată pentru Chimie, rămânând până astăzi singura persoană distinsă cu Nobel în două domenii științifice diferite.

Legătura cu tratarea cancerului a pornit dintr-un experiment direct: Pierre își legase intenționat o fiolă cu radiu pe braț pentru a observa efectele, provocându-și o arsură care s-a vindecat abia după câteva luni.

Medicii au înțeles astfel că radiațiile distrug celulele și au început să le folosească țintit împotriva tumorilor — punând bazele radioterapiei utilizate și astăzi, în condiții infinit mai sigure. În 1932, la Varșovia, s-a inaugurat Institutul de Cercetare a Radiului și Tratare a Cancerului, condus chiar de sora ei, Bronia.

Ambulanțele cu raze X de pe front și caietele păstrate în cutii de plumb

La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, Marie Curie a echipat mai multe automobile cu aparate mobile de radiografie și a plecat personal pe front, ajutând chirurgii militari să localizeze gloanțele și schijele din corpul soldaților răniți. Alături de ea a lucrat zi și noapte fiica sa, Irène, care avea doar 17 ani.

Anii în care a purtat în buzunarele halatului eprubete radioactive și-au pus însă amprenta. Marie Curie s-a stins din viață în 1934, la 66 de ani, din cauza unei anemii aplastice provocate de expunerea îndelungată la radiații.

Astăzi, manuscrisele și caietele ei de laborator sunt păstrate la Biblioteca Națională a Franței în cutii speciale căptușite cu plumb, deoarece rămân radioactive și vor continua să emită radiații timp de mii de ani.

Cercetătorii care doresc să le consulte trebuie să poarte echipament de protecție și să semneze o declarație prin care își asumă riscul. În 1995, rămășițele ei și ale lui Pierre Curie au fost depuse în Panteonul din Paris, Marie devenind prima femeie onorată astfel pentru propriile merite științifice.

Anca Andrei este o jurnalistă cu multă experiență și a lucrat la cele mai mari publicații din România, mai întâi ca redactor, iar ulterior a devenit redactor șef.Și-a început cariera în ... citește mai mult