Locul sfânt din România unde se află o icoană făcătoare de minuni. În plus există un izvor despre care se spune că vindecă boli. Te simți ca în Paradis acolo

Chiar dacă minivacanța de 1 iunie a început deja și mulți au stabilit deja pe unde se vor distra în aceste zile libere, noi vă prezentă astăzi o variantă care să vă aducă multă liniște sufletească. Nu foarte departe de București, mai exact la 5 kilometri de Ploiești se află un lăcaș sfânt, vizitat de mii de turiști și pelerini în fiecare săptămână.

Este vorba despre Mănăstirea Ghighiu, care adăpostește și o icoană făcătoare de minuni. Mulți vin aici să se roage pentru împlinirea dorințelor și vindecarea bolilor.

Aici trăiesc în prezent 45 de monahii, stareţă fiind monahia Epiharia Lungu. Programul de vizitare al mănăstirii Ghighiu: Zilnic: 07:00 – 21:00. Program vizitare Paraclis (Biserica Mică): Zilnic: 08:00 – 19:00. Locul este superb, foarte frumos amenajat, cu flori și animale foarte bine întreținute.

Legenda spune că atunci când căuta loc de mănăstire, călugărul Agapie împreună cu patru ucenici, obosiţi de drum, au poposit într-o poiană din Codrii Vlăsiei pentru a se odihni. Aici au fost treziţi de un foşnet, susurul unui izvor, ei înţelegând astfel că aici este locul potrivit unde să facă un schit, devenit astăzi Mănăstirea Ghighiu.

Icoana făcătoare de minuni

Tot de la acest izvor se spune că şi-a luat mănăstirea hramul, „Izvorul Tămăduirii”. Tot legenda spune că acesta este un izvor cu apă tămăduitoare, dovedindu-se în timp, conform mărturiilor oamenilor care au consumat această apă cu credinţă, că este vindecător de boli.

Duminica este cea mai aglomerată zi. Atunci vin foarte multe autobuze cu turiști și pelerini și toată zona este plină. Aveți însă loc de parcare și chiar dacă veți sta la coadă pentru a intra în mănăstire, vă puteți delecta cu frumusețile locului.

Icoana făcătoare de minuni, pentru care se vine foarte des la Mănăstirea Ghighiu este Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, „Sirianca”, zugrăvită pe lemn de santal, datând din secolul al XVI-lea. Ea a fost dăruită mănăstirii de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis din Siria, la 25 februarie 1958.