De ce plătești căldură la bloc chiar dacă ții caloriferele închise: ce spune legea

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Odată cu pornirea sistemelor centralizate de termoficare, mulți proprietari din blocurile racordate la rețeaua publică încearcă să își reducă facturile de întreținere închizând complet robineții caloriferelor sau trecând repartitoarele pe gradația de veghe. La afișarea primelor liste de plată, aceștia descoperă însă că suma alocată căldurii nu este niciodată zero.

Situația generează frecvent dispute între vecini și asociațiile de proprietari. Din punct de vedere tehnic și legal, un apartament dintr-un imobil colectiv nu funcționează ca o incintă izolată independentă, iar legislația din România stipulează clar împărțirea costurilor comune și a transferului termic.

Iată mecanismele legale și tehnice exacte prin care se calculează factura la căldură, fără mituri și fără interpretări eronate ale legii.

Ce este obligatoriu de plată: spațiile comune și cota indiviză

Prima componentă care împiedică obținerea unei facturi de zero lei este cota-parte indiviză aferentă spațiilor comune. Conform Legii nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari, fiecare deținător al unui apartament este coproprietar pe părțile comune ale imobilului și este obligat să participe la cheltuielile de întreținere ale acestora.

Energia termică livrată la branșamentul general al blocului acoperă:

Încălzirea spațiilor comune: Casa scării, holurile de acces, uscătoriile, spălătoriile sau alte încăperi comune unde există corpuri de încălzire în funcțiune;

Subsolul tehnic: Chiar dacă nu are calorifere, prin subsol trec magistralele de distribuție care degajă căldură în volumul clădirii.

Aceste costuri se distribuie proporțional cu cota-parte indiviză deținută de fiecare proprietar (calculată în funcție de suprafața utilă a apartamentului) și nu pot fi refuzate sau anulate, indiferent dacă locatarul locuiește sau nu la acea adresă.

Coloanele verticale de tur și retur: căldura indirectă

În marea majoritate a blocurilor construite înainte de anii 2000, instalația de încălzire este realizată prin distribuție verticală. Asta înseamnă că fiecare încăpere a unui apartament este traversată de coloane magistrale de tur și retur care alimentează etajele superioare.

Chiar dacă robinetul caloriferului individual este închis complet, aceste conducte verticale rămân fierbinți pe toată durata furnizării agentului termic și cedează căldură în cameră.

Conform metodologiei de repartizare a costurilor stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE):

Căldura cedată de coloanele de distribuție verticală este cuantificată tehnic pe baza dimensiunilor, diametrului țevilor și a gradului lor de izolație;

Acest transfer pasiv de căldură se facturează obligatoriu fiecărui apartament traversat de coloane, ca aport termic indirect primit de locuință;

Izolarea acestor coloane (cu vată minerală, tuburi de polietilenă etc.) este permisă doar cu acordul asociației și cu respectarea normativelor tehnice, dar reduce, nu anulează complet, procentul alocat pierderilor de conductă.

Cum funcționează repartitoarele de costuri: factorii de corecție

În imobilele unde sunt instalate sisteme de repartizare a costurilor (repartitoare), calculul nu se bazează exclusiv pe numărul de unități înregistrate pe afișajul electronic al fiecărui radiator.

Ordinul ANRE privind repartizarea energiei termice impune aplicarea unor formule matematice care conțin coeficienți de amplasare a încăperilor. Fizica termică dictează că un apartament cu robineții opriți preia inevitabil căldură prin pereții interiori, tavane și podele de la apartamentele vecine care funcționează la 20–22 de grade Celsius.

Pentru a nu încărca abuziv facturile celor care încălzesc apartamentele și pentru a acoperi consumul general înregistrat de contorul de la baza blocului (gigacalorimetrul general):

Consumul total al blocului este împărțit în cotă comună (stabilită de asociație și firma de calcul, de regulă între 30% și 50% din total factură) și cotă individuală;

Chiar și cu repartitorul pe zero, cota comună și căldura degajată de țevi se împart automat tuturor apartamentelor;

Sistemul penalizează variațiile extreme de consum în cadrul aceluiași tronson, tocmai pentru a descuraja „furtul termic” pasiv între vecini.

Ce este real și ce este fals despre „amenzi”

În spațiul public circulă frecvent informații eronate privind sancționarea locatarilor care țin caloriferele închise:

FALS: Legea 196/2018 nu conține niciun articol care să impună o temperatură minimă obligatorie de 18 grade în interiorul apartamentului și nu prevede amenzi aplicate de Poliție pentru robineți închiși. Valoarea de 18–20°C reprezintă un normativ tehnic de proiectare în construcții și o recomandare sanitară, nu o obligație legală pasibilă de amendă directă.

FALS: Asociația de proprietari sau președintele de bloc nu au competența legală de a aplica amenzi sau sancțiuni contravenționale proprietarilor. Sancțiunile contravenționale pot fi emise exclusiv de instituții publice (Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții) în cazuri clar definite de lege.

REAL: Răspunderea este exclusiv pe linie civilă. Dacă neîncălzirea prelungită a unui apartament produce degradări structurale dovedite vecinilor (de exemplu, înghețarea instalațiilor comune, formarea de mucegai structural sever sau infiltrații de condens), proprietarul afectat sau asociația poate solicita daune materiale în instanță, în baza Codului Civil, cu expertiză tehnică judiciară.

Factura la căldură la bloc nu poate fi redusă la zero prin simpla închidere a caloriferelor, deoarece sistemul centralizat facturează întregul volum energetic livrat imobilului, iar cheltuielile comune și pierderile tehnice de pe rețea se împart obligatoriu între toți coproprietarii.