Venitul minim de incluziune reprezintă o formă de ajutor financiar destinat prevenirii și combaterii sărăciei și riscurilor de excluziune socială.
Scopul principal al acestei măsuri este asigurarea unui nivel de trai minim pentru cei mai vulnerabili membri ai societății, în special pentru familiile cu venituri reduse și persoanele singure aflate în dificultate economică.
Pentru a beneficia de acest ajutor, este necesar ca venitul net lunar ajustat al familiei sau persoanei singure să nu depășească suma de 700 de lei. Acest prag este considerat limita maximă de venituri pentru eligibilitatea la venitului minim de incluziune.
Venitul net lunar ajustat se calculează utilizând coeficienți de echivalență care iau în considerare numărul de membri ai gospodăriei și economiile de scală.
De exemplu, coeficientul este de 1 pentru primul adult, 0,5 pentru fiecare adult suplimentar și 0,5 pentru fiecare copil, ceea ce reflectă mai corect nevoile economice ale unei familii.
Venitul minim de incluziune este compus din două componente principale: ajutorul de incluziune și ajutorul pentru familia cu copii.
Este important de menționat că anumite venituri nu sunt luate în calcul atunci când se stabilește venitul net lunar al familiei. Printre acestea se numără alocațiile de stat pentru copii, bursele școlare, ajutoarele pentru încălzire, stimulentele educaționale și alte forme de sprijin financiar pentru educație.
De asemenea, pentru a stimula ocuparea forței de muncă, 50% din veniturile obținute din salarii, dar nu mai mult de 500 de lei pe familie, nu sunt luate în considerare la stabilirea venitului net lunar. Această măsură are rolul de a preveni „capcana sărăciei”, care descurajează persoanele beneficiare de asistență socială să muncească din cauza teama pierderii ajutoarelor.