Pentru mulți șoferi opriți în trafic și testați pozitiv pentru substanțe interzise, drumul de la suspiciune la o soluție definitivă este unul sinuos și adesea nedrept de lung. În teorie, statul are datoria să investigheze prompt, însă în realitate, anchetele penale pentru conducerea sub influența drogurilor se pot prelungi chiar și doi ani, perioadă în care cel cercetat rămâne fără permis, în absența unei decizii clare din partea instanței.
Procedura debutează de regulă cu un test rapid DrugTest, care, dacă iese pozitiv, determină reținerea permisului pe loc. Urmează recoltarea de probe biologice – sânge și urină – și trimiterea acestora către un laborator specializat. De aici începe așteptarea. Uneori, buletinele toxicologice ajung după 30 de zile, alteori după mai bine de jumătate de an, în funcție de capacitatea laboratorului, volumul de lucru sau pur și simplu lentoarea instituțională.
Această etapă este esențială nu doar pentru confirmarea faptei, ci și pentru eventuala contestare a suspendării permisului. Problema? Fără rezultat toxicologic, orice demers legal este aproape sortit eșecului. Practic, șoferul este blocat într-un vid juridic: nu poate conduce, nu este încă inculpat oficial, dar nici nu își poate apăra eficient drepturile.
După confirmarea prezenței substanțelor, dosarul intră în faza urmăririi penale. Aici, anchetatorii trebuie să stabilească nu doar dacă substanța exista în organism, ci și dacă aceasta afecta capacitatea de a conduce. Așa a decis Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 25/2025. Rezultatul? Anchetatorii trebuie adesea să ceară expertize și alte probe, ceea ce poate prelungi investigația cu până la un an.
Totul devine mai simplu dacă persoana cercetată recunoaște fapta și optează pentru procedura simplificată. În acest caz, procesul poate fi scurtat semnificativ, iar pedepsele sunt reduse. Însă mulți aleg să conteste acuzațiile, mai ales dacă consideră că au fost afectați pe nedrept – iar acest lucru întinde și mai mult timpul de soluționare.
Pe lângă toate acestea, ritmul instanțelor diferă considerabil. Unele finalizează dosarele în 4-6 luni, altele au nevoie de peste un an, din cauza lipsei de personal sau a volumului mare de cauze. În absența unei prioritizări legale pentru astfel de spețe, rezultatul este o loterie judiciară.
Mai grav este că, indiferent de rezultat – fie clasare, fie achitare – șoferul rămâne cu lunile pierdute fără permis și fără vreo formă de despăgubire. Nu există un mecanism care să repare acest prejudiciu, deși, în multe cazuri, viața personală și profesională a fost profund afectată, arată legalbadger.org.