O propunere controversată privind introducerea unei taxe universale pe toate plățile și tranzacțiile din România a intrat recent în atenția publicului. Momentan nu s-a mai luat în considerare această idee, considerată revoltătoare de mulți.
Discutată la Palatul Cotroceni ca parte a unui set de măsuri pentru echilibrarea bugetului, ideea are în spate o justificare venită din mediul de afaceri, care argumentează că o astfel de taxă ar putea deveni o sursă semnificativă de venituri pentru stat.
Propunerea vizează introducerea unei taxe aplicabile oricărei mișcări de bani din economie. Aceasta ar include toate formele de tranzacții financiare – de la retrageri de numerar, la plăți cu cardul, transferuri bancare sau plăți mobile. Conceptul are la bază ideea unei baze de impozitare extrem de largi: chiar și o cotă foarte redusă ar putea genera venituri substanțiale.
Implementarea ar fi facilitată de digitalizarea tot mai extinsă a plăților, prin carduri, internet banking și aplicații mobile. Aceasta ar permite colectarea automată a taxei, fără intervenție umană, prin intermediul instituțiilor bancare și al procesatorilor de plăți, care ar acționa ca agenți de încasare, similar comisioanelor bancare actuale.
Pentru a ilustra impactul unei astfel de taxe, s-au propus mai multe scenarii. De exemplu, în cazul unei taxe de 0,2%, o tranzacție de 2.000 de lei – precum o retragere de la bancomat – ar fi taxată cu 4 lei.
Scenariile prezentate arată modul în care nivelul taxei s-ar putea ajusta în funcție de volumul total al tranzacțiilor din economie:
Chiar și în scenariul cu taxa de 0,2%, suma reținută este aproape insesizabilă la nivel individual (2 lei la fiecare 1.000 de lei), dar efectul cumulat este semnificativ – estimările indică un potențial de 50 de miliarde de lei anual la bugetul de stat.
Pentru a evalua baza de impozitare, sunt relevante câteva cifre cheie: