Planificarea concediului de odihnă este esențială pentru a preveni situațiile neplăcute și pentru a te bucura de zilele libere conform preferințelor tale.
Conform Codului Muncii, fiecare angajat are dreptul la un concediu de odihnă anual plătit, cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare.
- Drept garantat: Concediul de odihnă anual este un drept fundamental, de care fiecare angajat trebuie să beneficieze. Acesta nu poate fi cedat sau eliminat.
- Planificare obligatorie: Angajatorii sunt obligați să stabilească programarea concediilor, fie colectiv, fie individual, până la sfârșitul anului pentru anul următor.
- Reportarea zilelor neefectuate: Dacă nu ai utilizat toate zilele de concediu din 2024, ai posibilitatea de a le lua până la jumătatea anului 2025.
Ce se întâmplă dacă nu îți iei concediul?
În cazul în care nu ai reușit să îți efectuezi concediul, angajatorul este obligat să îți permită recuperarea acestuia într-o perioadă de 18 luni, începând din anul următor.
Singura excepție în care zilele de concediu neutilizate pot fi compensate financiar este la încetarea contractului individual de muncă.
Programarea concediului
- Angajatorii pot stabili perioade de concediu de minimum 3 luni pentru categorii specifice de personal sau locuri de muncă.
- Dacă programarea concediului este fracționată, angajații trebuie să beneficieze de cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
- Solicitările pentru concediu trebuie depuse cu cel puțin 60 de zile înainte de perioada dorită.
Concediul suplimentar
Anumiți angajați beneficiază de zile suplimentare de concediu, inclusiv:
- Cei care lucrează în condiții periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, persoanele cu handicap și tinerii sub 18 ani – cel puțin 3 zile în plus.
- Femeile care urmează o procedură de fertilizare in vitro – 3 zile suplimentare (1 zi pentru puncția ovariană și 2 zile după embriotransfer).
Protecția angajaților în concediu
- Angajatorul nu poate concedia un angajat aflat în concediu de odihnă.
- Concediul poate fi întrerupt doar în cazuri de forță majoră, iar angajatorul trebuie să suporte costurile revenirii angajatului la locul de muncă.