De ce a evitat Bulgaria criza energetică în timp ce România se luptă cu prețurile și deficitul de producție? Lectia stocării și radiografia unei strategii ratate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

În timp ce sistemul energetic din România se confruntă cu presiuni uriașe, vârfuri de consum greu de acoperit și prețuri record pe piața spot, vecinii de la sud de Dunăre par să parcurgă această perioadă cu mult mai multă stabilitate.

Contrastul dintre România și Bulgaria pe harta energetică regională a devenit un subiect de analiză intensă, punând pe masă deciziile strategice – sau lipsa lor – din ultimul deceniu. Diferența fundamentală dintre cele două țări nu constă doar în capacitățile de producție pe care le dețin, ci mai ales în viziunea pe termen lung privind stocarea energiei și finalizarea marilor proiecte de infrastructură.

Analiza situației arată cum deciziile de finanțare luate la nivelul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și întârzierile sistematice din șantierele energetice au lăsat România vulnerabilă în momentele critice.

Lecția de la sud de Dunăre: Cum au investit bulgarii în stocare, în timp ce România era la un pas să renunțe la fonduri

Una dintre principalele explicații pentru care Bulgaria gestionează mai bine șocurile din piață este atenția acordată capacităților de stocare. În momentele în care producția din surse regenerabile (eolian și fotovoltaic) este la un nivel maxim pe timpul zilei, lipsa sistemelor de stocare obligă un sistem energetic fie să exporte ieftin sau pe prețuri negative, fie să oprească producția, pentru ca ulterior, la orele de vârf de seară, să importe energie scumpă din surse fosile.

Bulgaria a înțeles din timp acest mecanism și a alocat resurse financiare masive exact în această direcție. Fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a punctat extrem de direct această diferență de abordare dintre cele două state:

„Lumea își dă cu părerea și habar n-are despre stocare, de exemplu. Ne uităm la bulgari… 600 de milioane de euro a bugetat Bulgaria în PNRR-ul lor, când au scris PNRR-ul. Cât a bugetat România? 80 de milioane, la care voia să renunță înainte să preiau eu mandatul. Deci Comisia Europeană era cu adresă de la România, că renunță la banii aceia, că nu mai face stocare. Și m-am dus și am salvat apelul”, explică fostul demnitar într-o emisiune la Gândul.

Discrepanța dintre cele 600 de milioane de euro bugetate de Sofia și cele doar 80 de milioane prevăzute inițial de București arată clar de ce Bulgaria a reușit să-și creeze un tampon de siguranță energetică, în timp ce România a rămas expusă fluctuațiilor zilnice de pe piață.

Care a fost greșeala majoră a României în politica energetică?

Marea eroare de strategie a României a fost decomisionarea și închiderea capacităților de producție pe cărbune sau gaz înainte de a pune în funcțiune altele noi în loc. În timp ce grupurile energetice vechi au fost oprite sau puse în conservare sub presiunea țintelor de decarbonizare stabilite la nivel european, investițiile în noile centrale pe gaz (precum cele de la Mintia sau Iernut) și în marile proiecte hidro au trenat ani la rând în birocrație și blocaje administrative.

Această decalare între închidere și punere în funcțiune a generat un deficit structural de producție de bandă (energie disponibilă 24/7), obligând România să devină din net exportator un importator net de energie la orele de consum maxim.

Exemplul de la Rovinari: Cum pot salva sistemul investițiile deblocate

Fostul ministru al Energiei susține că singura cale prin care România își poate recăpăta independența energetică și poate obține prețuri accesibile pentru populație și industrie este finalizarea proiectelor deja începute și aflate în diferite stadii de execuție.

Un exemplu concret adus în discuție este modernizarea Grupului 5 de la Centrala Termoelectrică Rovinari, o investiție blocată timp de un deceniu și finalizată recent, care furnizează un aport crucial de energie în rețeaua națională:

„Vă dau și eu un exemplu, că spuneați că nu mai avem centrală la Rovinari. De exemplu, grupul cinci Rovinari e modernizat pe mandatul meu. După 10 ani în care lucrurile trenau, am reușit să-l terminăm. Nu știu ce făceam azi fără 330 de megawați. Acolo, în total, sunt 2400, dar sunt multe grupuri care s-au închis. Domnul prim-ministru Roman are dreptate și asta a fost greșeala României. Cum avem energie sigură, ieftină și ideal curată, în ordinea asta? Finalizăm marile investiții începute. Ele sunt multe în șantier”, menționează Sebastian Burduja.

Aportul celor 330 MW produși de Grupul 5 de la Rovinari demonstrează că grupurile clasice de producție rămân stâlpul de bază al sistemului în perioadele de secetă sau când condițiile atmosferice nu permit producția din eolian și fotovoltaic.

Rețeta pentru ieșirea din criză: Energie sigură, ieftină și curată

Concluzia specialiștilor și a oamenilor din industrie este unitară: România nu își mai permite să piardă timp sau fonduri europene. Prioritățile pentru perioada următoare trebuie stabilite într-o ordine pragmatică a urgențelor:

Securitatea sistemului (Energie sigură): Garantarea capacităților de bandă care să asigure funcționarea neîntreruptă a rețelei, indiferent de vreme.

Competitivitatea prețurilor (Energie ieftină): Creșterea ofertei interne de energie pentru a prăbuși prețurile speculative de pe piața spot.

Decarbonizarea treptată (Energie curată): Integrarea masivă a surselor regenerabile, însă dublată obligatoriu de capacități mari de stocare în baterii și hidrocentrale cu acumulare prin pompaj.

Doar prin accelerarea lucrărilor pe șantierele deja deschise și prin investirea masivă în infrastructura de stocare, România va putea recupera decalajul față de vecinii săi și va putea preveni viitoarele crize energetice.