Succesiunea, cunoscută și sub denumirea de moștenire, este procesul prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis către moștenitori. Totuși, mulți români nu inițiază acest demers într-un interval de timp rezonabil, fapt care poate genera complicații juridice și financiare.
Potrivit legislației în vigoare, succesiunea poate fi de două tipuri:
Moștenirea legală. Aceasta intervine atunci când persoana decedată nu a lăsat un testament. În acest caz, patrimoniul este transmis conform legii, moștenitorilor legali, în ordinea și proporțiile stabilite de legislație. Pentru a putea deveni moștenitor legal, este esențial ca persoana să existe la momentul deschiderii succesiunii și să aibă capacitate succesorală.
Moștenirea testamentară. Reprezintă modalitatea prin care o persoană își poate exprima, încă din timpul vieții, voința cu privire la împărțirea bunurilor sale după deces. Aceasta implică redactarea unui testament valabil, în care sunt specificate condițiile și beneficiarii succesiunii.
Dacă succesiunea nu este inițiată într-un termen rezonabil, moștenitorii pot întâmpina următoarele probleme:
Fără un certificat de moștenitor emis de notar sau o hotărâre judecătorească, moștenitorii nu pot încheia acte juridice care vizează bunurile moștenite, cum ar fi vânzarea, ipotecarea sau închirierea acestora.
Dacă succesiunea este dezbătută după mai mult de doi ani de la deces, moștenitorii vor fi obligați să plătească, pe lângă taxele notariale, un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile care au aparținut persoanei decedate.
Fără un act oficial, moștenitorii nu pot dovedi legal că sunt proprietarii bunurilor moștenite, ceea ce le limitează drepturile și le expune riscurilor juridice.
Deși moștenitorii pot folosi bunurile (cum ar fi o locuință sau un autoturism), lipsa unui certificat de moștenitor îi împiedică să dispună legal de acestea.
Este recomandat ca succesiunea să fie demarată într-un interval cât mai scurt după deces.