Potrivit legislației în vigoare, angajatorii din România sunt obligați să suporte costurile pentru consultul oftalmologic și pentru achiziția ochelarilor de vedere necesari salariaților care lucrează cu echipamente cu ecran de vizualizare.
Această obligație este reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. 1028/2006 și derivă din responsabilitatea legală a angajatorilor de a asigura un mediu de lucru sigur și sănătos.
Actul normativ transpune în legislația românească Directiva 90/270/CEE și stabilește clar obligațiile angajatorilor. Printre acestea se numără evaluarea riscurilor pentru lucrători, cu accent pe impactul asupra vederii, asigurarea unui examen oftalmologic înainte de începerea activității la ecran și, ulterior, cu regularitate sau ori de câte ori apar tulburări de vedere cauzate de muncă.
Dacă în urma examinărilor se constată necesitatea, angajatorul este obligat să furnizeze dispozitive de corecție speciale, adaptate activității desfășurate.
Această măsură este conformă atât cu principiile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 155, cât și cu prevederile Constituției României, care impun protejarea sănătății lucrătorilor ca parte a drepturilor fundamentale ale salariaților.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a întărit caracterul obligatoriu al prevederilor prin decizia C-392/21, care implică un angajator din România. Conform acestei hotărâri, angajatorii sunt obligați fie să asigure direct ochelarii necesari angajaților afectați, fie să le ramburseze cheltuielile pentru achiziția acestora, în condițiile în care afecțiunile de vedere sunt cauzate de natura muncii.
Din punct de vedere fiscal, aceste cheltuieli sunt considerate cheltuieli de exploatare integral deductibile la calculul impozitului pe profit. Ele se încadrează în aceeași categorie cu achizițiile de echipamente de protecție sau unelte necesare activității zilnice. Așadar, nu este vorba despre o măsură de protecție socială, ci despre o obligație legală care vizează menținerea forței de muncă în condiții optime de sănătate și productivitate.
În același timp, pentru salariat, suma decontată de angajator pentru ochelarii de vedere nu este considerată un venit impozabil. Ea nu reprezintă un ajutor sau un beneficiu medical, ci o parte esențială a condițiilor de muncă pe care angajatorul este obligat să le asigure conform legii.
Această reglementare vine în sprijinul angajaților din toate domeniile în care activitatea presupune utilizarea frecventă a calculatoarelor sau altor echipamente cu ecran, subliniind importanța protejării vederii ca parte integrantă a sănătății în muncă.