Locul sfânt din România unde se împlinesc dorințe! Aici trebuie să vii să te rogi și în scurt timp apare un miracol. Mulți turiști vin aici și pentru frumusețea peisajelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Multe locuri din România merită vizitate, mai ales cele pline de istorie. Dacă ești un pasionat al acestui domeniu sau dacă pur și simplu își place să vizitezi diverse locuri, atunci articolul acesta este pentru tine.

În România găsim destul de multe mănăstiri, iar unele dintre ele sunt pline de povești și istorie. Una dintre cele mai cunoscute este Mănăstirea Voroneț din județul Suceava.

Este adevărat că toată lumea a auzit de ea, dar nu mulți au fost aici. Mai mult, unii dintre oameni nici măcar nu știu istoria din spatele ei.

„Edificiul pare un Evangheliar iluminat larg deschis. Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste picturi: pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor învăţătura Scripturii”, arată site-ul oficial al mănăstirii.

Biserica Mănăstirii Voroneț a fost construită într-o perioadă uimitor de scurtă, de trei luni și trei săptămâni, sub patronajul ilustrului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, în anul 1488.

Legenda celei mai cunoscute mănăstiri din România

Voievodul moldovean, cunoscut pentru eforturile sale prolifice de construcție și renovare a bisericilor, este celebrat pentru contribuțiile sale.

Cu toate acestea, povestea Mănăstirii Voroneț împletește moștenirea lui Ștefan cel Mare cu cea a venerabilului părinte Daniil.

Părintele Daniil, un renumit pustnic și mărturisitor, a jucat un rol esențial în încurajarea unei mișcări isihaste remarcabile în timpul celor 20 de ani de ședere mai întâi la Putna, unde a sculptat o mică capelă de piatră, și mai târziu la Voroneț, arată manastireavoronet.ro.

Legenda „originii” Sfintei Mănăstiri Voroneț leagă pentru totdeauna aceste două figuri extraordinare în cadrul istoriei noastre naționale.

”Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil.

Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară până ce şi-a istovi ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul.

Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii”, spune cronicarul Ion Neculce.