România are multe locuri care merită văzute, însă la unele dintre ele este cam complicat de ajuns. Totuși, peisajul este superb.
Așa se întâmplă și în cazul acestui loc, despre care nu se știu prea multe lucruri. Este vorba despre o biserică, construită în pustietate, între municipiul Carei și comuna Petrești.
Există o legendă care spune că, o dată pe an, în noaptea de Sfântă Mărie, ușile bisericii se deschid singure. După o perioadă de timp, ușile bisericii se închid singure, fără intervenția nimănui.
Date oficiale sunt prea puține, dar oamenii din zonă vorbesc despre faptul că biserica era un loc de pelerinaj în România.

“Cu mulți ani în urmă, aici era un sat. Localnicii îi spun „Chighie” sau „Kigye”, dar localitatea nici măcar nu mai există pe harta. Se spune că, acum câteva sute de ani, doi localnici s-ar fi dus cu căruțele la târg, în Carei, iar la întoarcere, nu au mai găsit mare lucru. Satul ar fi fost înghițit, cu tot cu oameni și case.
Tot ce ar mai fi rămas în picioare este biserica, o cruce și doi butuci de viță de vie. Ceea ce e interesant e faptul că zona e una de câmpie, fără dealuri, iar biserica se află pe o limbă de pământ ușor ridicată, față de nivelul solului din jur.
Potrivit legendei, dâmbul ar fi o reminiscență a mișcării pământului, atunci când satul a dispărut fără urmă. Ani la rândul, oamenii au venit să se roage aici, dar în anii ’80, fenomenul s-a stins brusc (probabil, din cauza presiunilor regimului comunist).
Din ce am putut să aflăm, acum, o singura persoană s-ar mai ocupa de întreținerea bisericii”, povestesc blogerii de la Calatorinbascheti.ro.