Serialul fascinant de pe Netflix care a impresionat toată planeta. Mulți nu știu de el, dar criticii spun că este cel mai bun serial al anului

Platformele de streaming par că funcționează doar după marketingul agresiv, dar există, însă, seriale care sunt foarte bune deși nu li se face la fel de multă reclamă.

Printre acestea se numără și serialul Asura, lansat în primăvara acestui an și regizat de către Hirokazu Kore-eda. Deși nu beneficiază de promovare intensă și nu figurează în topurile internaționale, „Asura” este probabil una dintre cele mai rafinate producții ale anului, rămânând, din păcate, în umbra serialelor mai zgomotoase.

Acțiunea se petrece în Japonia anilor ’70, într-un Tokyo aflat între modernizare și melancolie. Povestea urmărește patru surori adulte care, în urma morții tatălui lor, descoperă o serie de secrete dureroase legate de viața lui dublă. Ce ar fi putut fi o simplă intrigă de tip dramă familială se transformă, în mâinile lui Kore-eda, într-o meditație profundă asupra memoriei, rușinii, iubirii tăcute și legăturilor care nu se rup, chiar și atunci când totul pare distrus.

O regie care privilegiază introspecția și emoția autentică

Fiecare episod al miniseriei este tratat ca o piesă de cameră. Nu există efecte speciale, nu există twisturi spectaculoase, iar tensiunea nu e niciodată artificială. Serialul se bazează pe tăceri lungi, dialoguri apăsate și pe o construcție psihologică minuțioasă. Regizorul japonez, cunoscut pentru filmele sale despre familie și alienare emoțională, își păstrează amprenta stilistică: compoziția cadrelor este curată, dar nu rigidă, sunetul ambiental e utilizat inteligent, iar actorii sunt aleși cu precizie, oferind interpretări de o sensibilitate rară.

Dincolo de temele clasice – moarte, trădare, copilărie reprimată – „Asura” propune o explorare a Japoniei dintr-o epocă puțin explorată în media occidentală: o Japonie în care modernizarea aduce nu doar beneficii, ci și rupturi, un context în care familia încearcă să supraviețuiască într-un balans delicat între tradiție și individualism. Serialul nu oferă verdicte morale. Nu există personaje perfect bune sau complet rele. Surorile, deși unite prin sânge, sunt profund diferite în felul în care aleg să se raporteze la trecut, la tatăl lor și la ceea ce au devenit ca femei adulte.

Ce spun criticii despre serialul de pe Netflix?

Pe Metacritic, serialul are un Metascore de 89/100, bazat pe cinci recenzii critice, ceea ce indică o aclamare unanimă. Recenzia de la The New York Times, semnată de Margaret Lyons, vorbește despre un dramă domestică „la scara umană”, cu personaje fascinante și un stil vizual impecabil care face ca alte producții să pară palide în comparație.

Slate merge chiar mai departe, considerându-ldeja „cel mai bun show al anului” datorită exploziei de umanism și a subtilității în prezentarea personalităților personajelor.

Pe Rotten Tomatoes, serialul de pe Netflix a obținut un scor perfect de 100% în Tomatometer-ul critic, reflectând o apreciere unanimă a regiei, măiestriei actoricești și profunzimii în explorarea relațiilor umane.

La RogerEbert.com, Brian Tallerico remarcă abilitatea lui Kore-eda de a oferi un portret emoțional complex al fiecărei surori, menționând că durata de șapte ore poate părea uneori excesivă, dar îi permite regizorului să exploreze personaje din multiple unghiuri emoționale. Fiecare actor oferă o performanță solidă, iar povestea este bogată și captivantă.