Lost începe cu prăbușirea zborului Oceanic 815 pe o insulă aparent pustie din Pacific. Supraviețuitorii — un grup divers de personaje — sunt forțați să colaboreze pentru a supraviețui. Însă insula ascunde secrete întunecate: o stație de cercetare abandonată, un monstru de fum, „alții” care trăiesc în umbră, și o serie de coincidențe inexplicabile care leagă personajele între ele chiar dinainte de accident.
Serialul a fost revoluționar prin modul în care a folosit flashback-uri — și mai târziu flashforward-uri și flash-sideways — pentru a construi profunzimea personajelor. Fiecare episod adâncește misterul, iar detaliile aparent neînsemnate devin piese importante ale puzzle-ului.
Jack, Kate, Sawyer, Locke, Hurley, Sayid, Ben Linus sau Desmond sunt doar câteva dintre personajele cu arcuri de dezvoltare complexe. Fiecare vine cu traume, alegeri dificile și o conexiune profund umană.
Lost abordează teme mari: destin vs. liber arbitru, credință vs. știință, suferință, răscumpărare, și chiar filozofie existențială — uneori explicit, alteori subtil.
Michael Giacchino a compus o coloană sonoră emoționantă, care a amplificat tensiunea și emoția fiecărui moment. Imaginea și decorurile — mai ales filmările în Hawaii — oferă un cadru natural superb.
Finalul serialului (difuzat în 2010) a împărțit fanii. Unii l-au considerat poetic și emoțional, în timp ce alții au fost dezamăgiți de lipsa unor răspunsuri clare la misterele ridicate în sezoanele anterioare.
Serialul a fost criticat pentru faptul că a introdus prea multe fire narative fără să le închidă satisfăcător pe toate.
Lost a devenit un fenomen global. A inspirat comunități online, forumuri de teorie, și un nou standard pentru televiziunea de tip „event”. A fost, pentru vremea sa, un precursor al epocii binge-watching și un model pentru seriale precum Westworld, The Leftovers (tot de Lindelof) sau Dark.
Serialul poate fi vizualizat acum și pe Netflix.