Redevine armata obligatorie în România? Avem un nou președinte, iar având în vedere tensiunile actuale, a fost readus în discuție serviciul militar.
Care sunt următoarele scenarii și ce s-ar putea întâmpla? Ideea reintroducerii serviciului militar obligatoriu reapare în dezbaterea publică, pe fondul unei realități tot mai evidente.
România are o rezervă tot mai slab pregătită pentru eventuale situații de criză. În acest context, rolul președintelui devine esențial. Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu atrage atenția că viitorul șef al statului va avea un cuvânt greu de spus în privința direcției pe care o va lua apărarea națională.
Generalul susține că, deși președintele nu poate decide de unul singur reintroducerea stagiului militar obligatoriu, are responsabilitatea de a propune și de a contura strategii în domeniul apărării, în colaborare cu experții administrației prezidențiale. În plus, are atribuții directe privind evaluarea stării armatei și poate participa la exerciții militare sau solicita analize detaliate asupra capacității de apărare a țării.
El a subliniat că, în primele șase luni de mandat, președintele trebuie să propună o nouă strategie națională de apărare. Înainte de acest moment, este esențial ca liderul statului să fie informat corect cu privire la nivelul de pregătire al armatei, dar și la situația rezerviștilor.
Generalul a atras atenția că nicio analiză serioasă asupra rezervei armatei nu a fost făcută în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ceea ce arată o lipsă de implicare în această problemă esențială.
Rezervele militare din România sunt într-un declin vizibil, iar baza acestora este formată în mare parte din persoane care au efectuat stagiul militar înainte de anul 2007.
Pe măsură ce aceștia dispar din evidențele operative, statul nu are, în prezent, o soluție viabilă de înlocuire. Voluntariatul nu acoperă golurile existente, iar în lipsa unei rezerve formate temeinic, reintroducerea stagiului obligatoriu ar putea deveni o opțiune inevitabilă în următorii ani.
Bălăceanu avertizează că președintele nu poate rămâne pasiv. Chiar dacă nu deține puterea executivă directă în acest domeniu, are obligația de a colabora activ cu Guvernul, Parlamentul și comisiile de specialitate, mai ales când apar întârzieri legislative care afectează apărarea națională. El dă exemplul legii privind pregătirea populației pentru apărare, care trenează de trei ani, deși conflictul din regiune durează de tot atâta timp.
„Poate să facă orice din punct de vedere al lansării unor concepte, după ce le analizează, împreună cu specialiștii de la administrația prezidențială. Poate să facă verificarea stadiului de pregătire.
Poate să participe la exerciții, poate să ceară analize pe care el le consideră necesare. Trebuie să cunoască situația reală nu numai a armatei ci și a instituțiilor care sunt legate de apărare/securitate”, a declarat generalul (r) Virgil Bălăceanu pentru Adevărul.
Generalul atrage atenția că președintele, în calitate de principal responsabil pentru politica de apărare și cea externă, are nu doar dreptul, ci și obligația de a se implica activ în dezbaterile strategice, inclusiv în procesul legislativ, atunci când acesta privește siguranța națională.