Pensiile speciale, bomba cu ceas din mandatul lui Nicușor Dan. Economiștii avertizează: Explozie în anii următori

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Într-un climat în care echilibrul bugetar este esențial, România tolerează existența unei categorii de pensionari „de lux”, a căror situație nu are nicio legătură cu principiul contributivității.

Economistul Adrian Negrescu denunță frontal realitatea – nu vorbim de o corecție a sistemului, ci de un mecanism artificial creat prin legi cu dedicație, ce a crescut ca un stat în stat.

Acest mecanism nu doar că supraviețuiește, dar se extinde constant. Cu toate că se discută de ani întregi despre reformare, clasa politică a adoptat o poziție ezitantă, tergiversând o decizie care ar putea restabili o minimă formă de justiție socială.

„Problema pensiilor speciale trebuie rezolvată, iar soluția nu stă într-o lege specială, ci prin abrogarea legilor speciale care au impus aceste pensii începând cu guvernele anterioare”, spune economistul.

Legi care întârzie, costuri care explodează

O încercare timidă de a interveni a fost adoptată în aprilie 2025 de Camera Deputaților, unde au fost propuse modificări asupra vârstei de pensionare și plafonării veniturilor în cazul magistraților. Însă drumul până la o lege aplicabilă e lung.

Senatul, în ciuda promisiunilor, a decis amânarea votului decisiv. Lipsa de urgență în abordarea unei probleme ce macină bugetul statului este văzută de Negrescu ca o dovadă a lipsei de voință reală.

 „Nicușor Dan trebuie să vină cu o soluție, mai cu seamă că nu mai există niciun risc de natură electorală, care să greveze până la urma urmelor o decizie politică în acest moment”.

Inechitatea cifrelor

Peste 5.600 de foști magistrați primesc lunar o pensie medie ce depășește 25.000 de lei. Iar ei sunt doar vârful aisbergului.

Personalul aviatic civil, funcționarii din Parlament, diplomații și angajații Curții de Conturi încasează, la rândul lor, pensii de câteva ori mai mari decât cele din sistemul public obișnuit.

Sumele sunt plătite din bugetul central, adică din taxele tuturor cetățenilor – inclusiv ale celor care primesc pensii sub 2.000 de lei.

Reforma pensiilor speciale nu mai este o chestiune de principiu, ci una de supraviețuire fiscală. România nu își mai permite să ignore costurile inegalității instituționalizate.

Pensiile speciale nu sunt doar o anomalie. Sunt un simptom al unei societăți care încă nu a decis pe cine vrea să protejeze cu adevărat.