Locul uitat din țara noastră care s-a transformat într-un adevărat paradis! Nu-ți vine să crezi că ești în România. Te simți ca-n Rai

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Suntem de abia la mijlocul verii, ceea ce înseamnă că mai avem o grămadă de timp să mergem în vacanță prin România.

Locuri minunate sunt o grămadă, trebuie doar să ne hotărâm ce vrem de vedem. Pentru un loc plin de relaxare și odihnă există Lacul Roșu.

Aici peisajul este parcă rupt din paradis, lacul având un aspect unic. Acesta are forma literei L și are două brațe  – Brațul Valea Oii și Brațul Valea Suhardului. Primul braț are o lungi de 900 de metri, în timp ce al doilea are 438 de metri.

Cei care vor să ajungă aici trebuie să știe că drumul nu este greul. Locația este la poalele muntelui Hășmașul Mare, foarte aproape de Cheile Bicazului.

Lacul Roșu este la o distanță de 26 km de orașul Gheorgheni și se poate accesa de pe DN12C.

Legenda Lacului Roșu din România

Lacul își datorează numele prezenței Pârâului Roșu, care curge prin straturi de oxizi și hidroxizi de fier roșii. În limba maghiară, este cunoscut sub numele de „gyilkos”, ceea ce înseamnă „ucigaș”, în timp ce în limba germană, este denumit „Mordersee”, ceea ce înseamnă „Lacul Ucigaș”.

Această denumire își are rădăcinile într-o legendă locală care povestește despre o alunecare de teren devastatoare care a îngropat un sat, curmând în mod tragic viețile locuitorilor și ale animalelor sale. Apa colectată în urma acesteia a apărut de un roșu sângeriu, dând astfel naștere denumirii de „Lacul Roșu”.

Potrivit unei alte povești, în Lăzarea a trăit cândva o fată extraordinar de frumoasă, pe nume Estera. Într-o zi, aceasta a decis să meargă la târgul din Gheorgheni, unde a întâlnit un tânăr curajos, despre care se spune că s-ar fi luptat chiar și cu urșii. Privirile lor s-au întâlnit, iar dragostea a înflorit rapid între ei. Tânărul nu a pierdut timpul și a cerut-o în căsătorie pe Estera, dornic să o facă mireasa lui. Cu toate acestea, planurile lor de căsătorie au fost zădărnicite atunci când mirele a fost chemat să servească în armată. Fără să se descurajeze, Estera a așteptat întoarcerea lui, vizitând seara izvorul împreună cu ulciorul ei. Petrecea ore întregi acolo, tânjind după întoarcerea rapidă a iubitului ei. Durerea ei era atât de profundă, încât până și munții tremurau la auzul cântecelor ei de jale.

Într-o duminică, în timp ce Estera trecea pe acolo, a atras atenția unui bandit. Profitând de ocazie, acesta a înșfăcat-o pe calul său și a pornit în galop rapid spre Suhardul Mic. Tâlharul i-a promis Esterei bogății și comori inimaginabile dacă ea doar l-ar iubi. Cu toate acestea, răbdarea lui s-a epuizat în curând și a încercat să o forțeze pe fată să se căsătorească cu el. În disperarea ei, Estera a strigat către munți pentru ajutor. Stâncile, ca un ecou al rugăminților ei angoasate, i-au răspuns cu tunete și au dezlănțuit o ploaie torențială. Munții s-au prăbușit, prinzându-i atât pe Estera, cât și pe tâlhar sub stâncile căzute. Chiar în acest loc, apele munților au convergent, formând ceea ce noi cunoaștem acum sub numele de Lacul Roșu.