Locul din România considerat poarta Iadului. Aici s-ar împlini orice blestem. E foarte aproape de București

România nu duce lipsă de locuri minunate și unice. Unele surprind prin frumusețe, iar altele prin poveștile sau legendele pe care cei de-ai locului încă le transmit celor mai tineri.

Un astfel de loc găsim și lângă pădurea Cernica, fiind vorba de Iazul Vrăjitoarelor. Despre acest loc sunt o multitudine de povești, însă majoritatea oamenilor au ajuns la o concluzie comună – locul ar fi blestemat.

Aceleași legende spun că aici s-ar afla și o poartă a Iadului, având în vedere că au avut loc mai multe fenomene stranii și nimeni nu a găsit un răspuns pentru ele.

Cum am spus mai sus, acest loc din România este foarte cunoscut pentru legendele sale. Oamenii locului spun că „Iazul vrăjitoarelor” este cunoscut ca fiind un loc unde femeile care practică vrăjitoria se adună în timpul sărbătorilor importante pentru a face vrăji și a aduce blesteme, valorificând atmosfera misterioasă a zonei.

Începând cu epoca lui Vlad Țepeș, au apărut zvonuri despre faptul că locul ar fi bântuit, numeroase persoane suferind chinuri sau găsindu-și sfârșitul. Ulterior, s-a ajuns să se creadă că bântuirea își are originea în adunările vrăjitoarelor din ziua Sfântului Andrei, de Sânziene și de ziua Sfântului Gheorghe, unde acestea se angajau în ritualurile lor mistice.

S-a încercat acoperirea iazului din România

Conform unei legende, „Iazul vrăjitoarelor” este asociat cu legarea și dezlegarea căsătoriilor, în timp ce femeile însărcinate care se aventurează în apele sale se spune că vor avea parte de avorturi spontane la scurt timp după aceea. Chiar și preoții tind să evite acest loc, în special din cauza istoriei sale de întâmplări enigmatice care s-au desfășurat de-a lungul anilor.

În perioada comunismului, a existat un mandat de a ascunde „Iazul vrăjitoarelor”, ceea ce a dus la aruncarea de moloz în apele acestuia.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor depuse, iazul nu a putut fi niciodată ascuns în totalitate, ceea ce a dus la credința că orice lucru aruncat în apele sale dispare fără urmă, fără a mai fi găsit niciodată pe fund. În ciuda adâncimii sale reduse, de numai un metru și jumătate, cei care au vizitat locul atestă natura sa blestemată, afirmând că nu a putut fi niciodată acoperit cu succes.