Filmul de pe Netflix care a cucerit întreaga planetă. A fost în trending în peste 90 de țări. Este foarte bun și-ți va da de gândit

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Netflix are multe filme și seriale bune, pe toate gusturile. Unele dintre ele sunt filme vechi, din anii 90, dar care continuă să fie de actualitate prin prisma subiectului abordat.

Un astfel de film pe Netflix este Fight Club, producție ce a fost lansată în 1999. Filmul a fost produs de către David Fincher, cel care a adaptat cartea cu același nume.  Romanul ieșise pe piață cu doar trei ani înainte.

Fight Club este un roman din 1996 scris de Chuck Palahniuk. Acesta urmărește experiențele unui protagonist fără nume care se luptă cu insomnia. Inspirat de remarca exasperată a medicului său că insomnia nu înseamnă suferință, protagonistul își găsește alinare personificând o persoană grav bolnavă în mai multe grupuri de sprijin. Apoi întâlnește un bărbat misterios pe nume Tyler Durden și înființează un club de luptă clandestin ca psihoterapie radicală.

Pe lângă lungmetraj, o adaptare scenică de Dylan Yates a fost jucată în Seattle și în Charlotte, Carolina de Nord. În 2004, a început lucrul la o adaptare pentru teatru muzical realizată de Palahniuk, Fincher și Trent Reznor. Adaptarea urma să aibă premiera la cea de-a zecea aniversare a filmului. În 2015, proiectul era încă în dezvoltare, Julie Taymor fiind adăugată în echipa de creație.

Filmul nu a reușit să îndeplinească așteptările studioului la box office și a primit reacții polarizate din partea criticilor. A fost clasat ca fiind unul dintre cele mai controversate și discutate filme ale anilor 1990. Fight Club și-a găsit mai târziu succesul comercial odată cu lansarea sa home video. Atunci a fost stabilit ca un clasic cult și determinând mass-media să revină asupra filmului. În 2009, cu ocazia celei de-a zecea aniversări, The New York Times l-a numit „filmul cult definitoriu al timpului nostru”.

Despre ce este filmul Fight Club de pe Netflix

Naratorul fără nume, un bărbat insomniac, dar în rest sănătos, nemulțumit de slujba și stilul de viață, participă la grupuri de sprijin pentru probleme precum alcoolismul și cancerul, ca un substitut al terapiei. Eforturile sale sunt perturbate atunci când un alt impostor, Marla Singer, se alătură acelorași grupuri. Văzând-o ca pe o oglindă a propriei sale înșelăciuni, el aranjează ca ei să participe la sesiuni diferite, lucru cu care ea acceptă cu reticență.

Într-un zbor de întoarcere de la serviciu, Naratorul îl întâlnește pe Tyler Durden, un vânzător de săpun, care îi critică stilul de viață consumist. După ce o explozie îi distruge apartamentul, se mută în casa decrepită a lui Tyler ca ultimă soluție. Prin intermediul prieteniei lor în devenire, cei doi înființează un club de lupte clandestin în subsolul unui bar. De asemenea, Tyler o salvează pe Marla de la o supradoză, inițiind o relație sexuală între ei, în timp ce Naratorul rămâne rece cu ea.

Naratorul își dă demisia, își șantajează șeful pentru fonduri și dezvoltă Fight Club, atrăgând noi membri, inclusiv pe Bob, prietenul său din grupul de sprijin pentru cancer. Tyler transformă clubul în Project Mayhem, comițând acte de vandalism menite să perturbe ordinea socială. Simțindu-se marginalizat, Naratorul îl confruntă pe Tyler, care recunoaște că a orchestrat explozia din apartamentul Naratorului, iar apoi dispare. Când Bob este ucis de poliție în timpul unei misiuni, Naratorul încearcă să demonteze Proiectul Mayhem. Descoperind că acesta se extinde la nivel național și fiind numit Tyler Durden de Marla și de membri, își dă seama că el și Tyler sunt personalități scindate.

Regizorul David Fincher l-a descris pe Narator ca fiind un „om obișnuit”; personajul este identificat în scenariu ca fiind „Jack”, dar lăsat nenumit în film. Personajul este o inversare a arhetipului absolventului din anii ’90: „un tip care nu are o lume de posibilități în fața lui, nu are posibilități, literalmente nu-și poate imagina o modalitate de a-și schimba viața.”

Fight Club se aseamănă cu filmul din 1955 Rebel Without a Cause. Ambele sondează frustrările oamenilor din sistem. Personajele, după ce au suferit emascularea societății, sunt reduse la „o generație de spectatori”.