În ciuda unor salarii atractive, care pot ajunge până la 3.500 de euro pe lună, tinerii italieni evită să își depună CV-urile pentru posturi bine plătite.
Danilo Bonassoli, administratorul companiei Albogroup din Lallio, Bergamo, se confruntă cu dificultăți majore în atragerea de personal calificat, în special pentru poziția de tehnician de întreținere.
Compania, care a raportat o cifră de afaceri de 8 milioane de euro în 2024 și are 15 angajați, caută urgent doi muncitori și un tehnician pentru o linie de producție nouă. Deși oferă un salariu de 1.600 de euro net pentru muncitori și până la 3.500 de euro pentru tehnicieni, Bonassoli a întâmpinat reticență din partea tinerilor italieni.
Problema ridicată de antreprenor nu este una singulară. Mulți tineri din Italia par să prefere să rămână acasă, beneficiind de ajutoarele de șomaj (Naspi) sau sprijinul financiar al părinților. Acest comportament, susține Bonassoli, împiedică dezvoltarea carierelor pe termen lung și afectează negativ economia locală.
„Unii tineri lucrează câteva luni, după care aleg să se bazeze pe indemnizațiile de șomaj, preferând flexibilitatea vieții fără un angajament pe termen lung. De asemenea, nu vor să lucreze în schimburi, inclusiv sâmbăta,” explică Bonassoli.
În lipsa interesului din partea tinerilor, antreprenorul își îndreaptă atenția spre angajații mai în vârstă, cu vârsta peste 50 de ani. Aceștia sunt adesea mai dispuși să accepte un loc de muncă stabil, chiar dacă mulți dintre ei se gândesc deja la pensionare.
„Ei reprezintă cheia pentru completarea echipei,” afirmă Bonassoli.
Această criză a forței de muncă este reprezentativă pentru o tendință mai largă din Italia. Tot mai mulți tineri aleg munca ocazională sau depind de ajutoare sociale, evitând să își construiască o carieră de durată. Deși salariile competitive ar trebui să fie un punct de atracție, alte aspecte, cum ar fi cultura muncii și preferințele personale, par să cântărească mai mult în deciziile tinerilor.