România e plină de comori, dar nu mulți știu de ele. Dacă vrei să ai o vacanță inedită, atunci continuă să citești rândurile de mai jos.
Există două locuri cu adevărat speciale în România, iar ele sunt numite „Meteore”. Este vorba despre Mănăstirile Arnota și Vârful Romani, ambele ridicate pe un vârf de munte. Cele două mănăstiri au o reputație foarte bună și au ajuns să fie considerate drept Athosul României.
O surpriză îi așteaptă pe călătorii care traversează depresiunea Horezu și călătoresc prin Costești: o clădire albă care poate fi văzută pe vârful Muntelui Buia din masivul Parâng. Arnota, una dintre puținele mănăstiri create de domnitorul Matei Basarab la o altitudine de aproape 1000 de metri, este situată la marginea unei cariere de piatră, pe un mic platou.
Fostul arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, are următoarele cuvinte despre Arnota: „Înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este punctul cel mai înalt atât la propriu, cât și la figurat. Acolo, un clopot puternic bate de trei ori: bam! Cerul pare că se destramă peste tot, ca și cum lumea s-ar crea.
Mănăstirea Arnota nu este o mănăstire mare, ci seamănă cu o cetate cu ziduri înalte, dar, în ciuda dimensiunilor sale reduse, este la fel de la modă. Iar pacea și liniștea de aici, din vârful muntelui, susțin afirmațiile fostului arhiepiscop al Râmnicului. La Arnota te poți apropia mai mult de Dumnezeu, asta e adevărat. Și nu doar ca altitudine. O curte plină de flori de toamnă, ulițe ordonate unde reverberează până și șoaptele, câțiva călugări care dau impresia că nu se mișcă. Zona pare să fie blocată în timp.
Memorialul ridicat de Dumitru Creștin în memoria fiicei sale, care a decedat pe neașteptate la vârsta de 25 de ani, se află la peste 1.400 de metri deasupra nivelului mării și a fost inaugurat abia acum doi ani. Fondatorul a vrut ca acesta să semene cu celelalte mănăstiri vâlcene de jos, făcându-l o bijuterie brâncovenească.