Piața muncii din România înregistrează o premieră istorică la jumătatea anului 2026. Pentru prima dată în ultimul deceniu, sectorul Tehnologiei Informației (IT) nu mai ocupă primul loc în clasamentul național al celor mai mari salarii nete, conform datelor centralizate din piață și a raportărilor Institutului Național de Statistică (INS).
Schimbările fiscale succesive din ultimii ani, restructurările strategice de personal implementate de marile corporații la nivel global și o maturizare vizibilă a pieței de dezvoltare software au temperat decisiv ritmul de creștere din IT. În paralel, o altă industrie de importanță strategică a profitat din plin de contextul economic național și geopolitic, preluând conducerea detașată în topul veniturilor.
Noul lider absolut în topul salariilor din România este reprezentat de sectorul intermedierilor financiare și al asigurărilor, urmat extrem de aproape de activitățile de extracție a petrolului brut și a gazelor naturale.
În aceste domenii, media salariului mediu net la nivel național a depășit pragul critic de 11.500 de lei pe lună, devansând cu câteva procente bune media din sectorul IT.
Creșterile din zona financiar-bancară sunt susținute de digitalizarea de amploare a instituțiilor de credit, de performanțele record raportate de fondurile de investiții private și de o cerere uriașă de specialiști pe zonele de management al riscului, securitate cibernetică bancară și conformitate fiscală.
De asemenea, sectorul energetic și extractiv, impulsionat de proiectele majore de exploatare a gazelor din Marea Neagră aflate în plină desfășurare operațională în 2026, oferă pachete salariale executive care depășesc frecvent standardele clasice din corporații. Inginerii de sistem, geologii și managerii de proiect din energie sunt la mare căutare, iar deficitul de personal calificat a forțat companiile de profil să plătească sume record pentru a-și păstra oamenii.
Sectorul serviciilor în tehnologia informației a coborât pe poziția a doua, cu o medie a salariului net care s-a stabilizat în jurul valorii de 10.800 – 11.100 de lei pe lună. Deși rămâne un domeniu extrem de bine plătit în raport cu media economiei naționale, IT-ul din România resimte direct efectele cumulate ale mai multor factori de presiune:
Eliminarea definitivă a facilităților fiscale: Măsurile guvernamentale privind eliminarea scutirii de impozit pe venit pentru angajații din IT au mușcat direct din veniturile nete ale salariaților. Multe companii mici și medii nu au mai avut bugete pentru a compensa integral aceste pierderi prin creșterea brutului, reducând direct sumele încasate de angajați;
Optimizarea proceselor prin inteligență artificială: Integrarea instrumentelor de AI generativ în scrierea de cod a redus masiv nevoia pieței de programatori juniori (entry-level). Companiile se concentrează acum aproape exclusiv pe specialiștii seniori, blocând creșterile salariale spectaculoase din trecut pentru debutanți;
Schimbarea modelului de outsourcing: România a încetat să mai fie o piață ieftină pentru companiile din Vestul Europei sau din Statele Unite. Pe fondul creșterii costurilor salariale brute locale, marile corporații au început să migreze o parte din proiecte și bugete către destinații concurente din Asia sau America Latină.
Structura actualizată a industriilor unde se înregistrează cele mai mari valori ale câștigurilor salariale nete reflectă o reconfigurare clară a priorităților economice:
Intermedieri financiare și asigurări (Sistemul bancar/Fonduri): Medie de peste 11.500 lei net;
Extracția petrolului și gazelor naturale / Producția de energie: Medie de 11.200 lei net;
Tehnologia Informației (IT și dezvoltare software): Medie de 11.000 lei net;
Fabricarea produselor de cocserie și a produselor din prelucrarea țițeiului: Medie de 9.800 lei net;
Transporturi aeriene (Piloți și controlori de trafic): Medie de 9.500 lei net.
La polul opus al economiei românești, cele mai mici salarii medii nete continuă să fie înregistrate în sectorul HORECA (hoteluri și restaurante) și în industria confecțiilor. În aceste zone, mediile nete abia trec de pragul de 3.200 – 3.500 de lei pe lună, fiind într-o dependență totală de evoluția salariului minim brut pe țară, ceea ce menține un decalaj social uriaș între regiunile și industriile României.