Gafă imensă a DNA în cazul reputatul doctor Irinel Popescu. Este un abuz cum nu s-a mai văzut în Justiție. De ce s-a ajuns aici

Noul DNA sub comanda procurorului Marius Voineag ar trebui să repare gafele făcute în mandatele conducerii trecute de către unii magistrați, care nu au părut mânați în lupta lor de dorința de a face Justiție, ci de complet altceva. Cazul reputatului profesor doctor Irinel Popescu este revoltător.

Acesta a fost numit de foarte mulți pacienți înger păzitor sau salvatorul de vieți, însă din păcate activitatea lui profesională a fost perturbată în ultimii ani de un dosar absolut jenant, care pare făcut dintr-o răzbunare a unui rival.

DNA s-a bazat în rechizitoriu pe o serie de probe obținute complet nelegal și nimeni nu înțelege cum s-a putut trimite spre judecare așa ceva.

Avocatul profesorului Irinel Popescu, Cristian Winzer arată că toate probele strânse de procurorii DNA nu respectă deloc legea și că în fapt sunt un abuz și o insultă la adresa justiției.

Aparatorul reputatului medic dezvaluie, intr-o postare pe pagina sa de Facebook, de marti, 3 octombrie 2023, ca procurorul din dosarul lui Irinel Popescu a autorizat folosirea de catre martorul cu identitate protejata/colaborator sub acoperire si de catre investigatorul cu identitate reala a unor dispozitive tehnice de inregistrare, insa fara sa ceara mandat de supraveghere tehnica de la judecatorul de drepturi si libertati. O practica prin care se incalca in mod grav prevederile din Codul de procedura penala, asa cum ICCJ tocmai ce a decis. Consecinta este, precizeaza Winzer, ca toate probele obtinute in acest mod trebuie declarate nule si excluse din materialul probator.

Reputatul medic Irinel Popescu, trimis în judecată pe nedrept. Abuz fără precedent al vechiului DNA

Mai jos redăm argumentația avocatului Cristian Winzer, care demonstrează clar că dosarul lui Irinel Popescu este practic nul.

“Fiat Justitia ruat caelum

Prin Decizia nr. 64/02 octombrie 2023, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala in Dosarul nr. 1796/1/2023, s-a stabilit ca ‘in procedura prevazuta de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, precum si de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedura penala, sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica este obligatorie in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sa poata folosi dispozitive tehnice de inregistrare, chiar daca exista un mandat de supraveghere tehnica de aceeaşi natura emis anterior, aceste dispozitii legale instituind o procedura speciala, derogatorie de la prevederile art. 139 din Codul de procedura penala.’

Chestiunea astfel dezlegata nu reprezinta decat o reconfirmare a insesi esentei si naturii textului de lege (text care era clar si pana la data pronuntarii deciziei I.C.C.J), care pune capat modului abuziv si discretionar in care (in anumite cauze) procurorul de caz obtinea probatoriu (si nu orice probatoriu, ci probatoriu esential, pe care acuzarea isi fundamenta atat necesitatea luarii masurilor preventive, cat si insesi solutiile de trimitere in judecata a persoanelor cercetate si acuzate de savarsirea unor fapte penale).

Personal, am criticat in mod constant, clar si dur (ultima data chiar in dosarul penal instrumentat de D.N.A. impotriva domnului Prof. Dr. Irinel Popescu) dispunerea si realizarea supravegherii tehnice (ca procedeu probator esential al acuzarii) cu incalcarea conditiilor legale imperative in materie.

Aceasta in conditiile obiective evidente in care (in cauza penala amintita) procurorul de caz autorizase folosirea de catre martorul cu identitate protejata/colaborator sub acoperire si de catre investigatorul cu identitate reala a unor dispozitive tehnice de inregistrare fara sesizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati in vederea autorizarii supravegherii tehnice (constand in supravegherea ambientala audio, video si prin forografiere) si in vederea emiterii/eliberarii mandatelor de supraveghere tehnica. Adica prin incalcarea flagranta a legii!

Toate probele obtinute in aceste conditii (de obicei, pe durata unor luni intregi!) trebuie sa fie (si cu siguranta vor fi!) confirmate a fi nule, fiind imposibil sa mai fie folosite in procesul penal (mijloacele de proba trebuie excluse fizic din ansamblul material probator).

Din punctul meu de vedere, textul de lege incident a fost si ramane (mai ales reconfirmat fiind acum de catre I.C.C.J.) extrem de clar: de fiecare data cand procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire/cu identitate reala sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, cat si in situatiile exceptionale (cand folosirea unui investigator sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila) in care procurorul care supravegheaza/ efectueaza urmarirea penala autorizeaza folosirea unui colaborator (caruia ii poate fi atribuita o alta identitate decat cea reala), considera ca este necesar ca investigatorul sub acoperire/cu identitate reala si/sau acest colaborator ‘sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica’ – a se vedea dispozitiile art. 148 alin. (3) si (10) C.Pen. (ceea ce, revenind spre exemplificare la cauza penala care il vizeaza pe distinsul domn profesor Irinel Popescu, nu s-a intamplat in faza de urmarire penala!) – consecinta trebuind a fi constatarea nulitatii probelor astfel obtinute si, in consecinta, imposibilitatea folosirii lor in procesul penal, conform dispozitiilor art. 102 alin. (3) C.Proc.Pen”.