Simona Halep NU se mai retrage din tenis! Este răsturnare totală de situație. Mesaj de ultimă oră al sportivei: „Am reușit să evit și….”

Simona Halep și-a anunțat oficial retragerea din tenis. Și chiar dacă toate publicațiile au scris cuvântul DEFINITIV, se pare că lucrurile nu stau chiar așa 100%. Sportiva în vârstă de 33 de ani a explicat că din păcate accidentările au forțat-o să ia această decizie și și-a dat seama că nu mai poate ajunge unde a fost.

Însă a lăsat o portiță deschisă. Într-un interviu acordat site-ului de tenis treizeciro.ro, Simona Halep a explicat că este împăcată cu decizia pe care a luat-o și că se simte eliberată de o povară, dar nu a exclus total posibilitatea revenirii peste un an de exemplu.

De altfel sunt multe exemple de tenismene care au revenit după naștere de exemplu, cum s-a întâmplat în cazul Victoriei Azarenka, fost lider WTA și care la 35 de ani este în top 30. Serena Williams, Caroline Wozniacki sau Angelique Kerber sunt alte nume celebre care s-au răzgândit după retragerile aparent definitive.

Un pasaj din interviul Simonei Halep pentru site-ul treizeciro.ro

Cum ești acum?

Foaarte bine! Da! Nu știu de ce toată lumea e speriată, dar poate o să-mi fie greu un pic peste câteva zile. Dar acum e o eliberare. A fost foarte dificil. Eu nu sunt genul de om care să intru în teren doar ca să fiu acolo. Nici nu m-am putut antrena. Am jucat maxim o oră pe zi, pe zgură, înainte să vin aici. Fac sală, dar necesită mult mai mult de atât ca să faci față, să joci un meci întreg.

Genunchiul mă doare, umărul mă doare. Și am ajuns la epuizare din aia emoțională, știi? Adică nu mai văd sensul. Și nu mai văd motive reale să mă mai chinui. Iar acum este un chin fizic să ajung acolo unde mi-aș dori să fiu, pentru că nu pot să joc tenis ca să fiu locul 100.

Când ai știut?

Când am înțeles că accidentarea la genunchi este gravă și că trebuie să fac implant de cartilaj. Și mi-au spus că recuperarea durează un an, un an și jumătate, și nu-mi garantează că o să pot să performez ca înainte. Obiectivul meu în carieră a fost să nu ajung la operație.

Să joc cât se poate de mult, dar să nu ajung la operație, pentru că odată ce te-ai operat nu mai e nimic la fel. Și uite că am reușit să evit, și nu era cazul să mai trag de mine, să rup ceva, ca să… ce, la urma urmelor? Poate că peste un an o să-mi fie dor și o să revin, pentru că vezi câți sportivi revin acum. Dar e bine și pentru mine să o spun, ca să mă eliberez și să privesc altfel viața.