Indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă un sprijin financiar esențial pentru părinți în primii ani de viață ai copilului.
Mulți părinți o primesc, iar cei care lucrează în străinătate și-ar dori și ei să o primească, însă o mare parte dintre ei nu știe dacă ar putea beneficia de acești bani.
Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 111/2010, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă celor care au realizat venituri impozabile timp de cel puțin 12 luni în cei doi ani anteriori nașterii copilului.
Această regulă se aplică atât celor care au muncit în România, cât și celor care au avut activități profesionale în străinătate.
Cetățenii români care au lucrat în state membre ale Uniunii Europene sau în alte țări care aplică Regulamentul (CE) nr. 883/2004 beneficiază de un tratament favorabil.
Acest regulament permite totalizarea perioadelor de muncă efectuate în diferite state, astfel încât persoanele care au lucrat parțial în România și parțial în alt stat UE pot cumula aceste perioade pentru a îndeplini cerința de 12 luni.
Cu toate acestea, calculul cuantumului indemnizației poate varia. Pentru cei care au obținut venituri exclusiv în România, indemnizația se calculează pe baza acestor venituri.
În cazul celor care au lucrat și în străinătate, se iau în considerare doar veniturile realizate în România, conform principiului teritorialității în securitatea socială.
Totuși, există excepții. Dacă o persoană a realizat venituri atât în România, cât și în alte țări, fără suprapunerea perioadelor de muncă, se pot lua în calcul veniturile din ambele state.
Această excepție este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 883/2004, care urmărește coordonarea sistemelor de securitate socială la nivel european.
Pentru a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, solicitanții trebuie să furnizeze documente justificative, cum ar fi: