România este plină de locuri frumoase, dar din păcate nu mulți știu de ele. O astfel de zonă găsim și la câțiva kilometri de Hunedoara.
Situat în județul Hunedoara, Alun este un sat pitoresc care se prezintă ca o bijuterie izolată. În ciuda fostei sale prosperități, un număr semnificativ de locuitori au plecat, lăsând în urmă un sentiment de pustietate. În mod remarcabil, acest sat distinct este situat la doar 30 de kilometri distanță de Hunedoara, oferind o imagine a apropierii sale de viața urbană.
„Oamenii rămaşi în sat erau destul de înstăriţi. Casele sunt frumoase şi trainice, cu fundaţii de marmură adusă de la cariera Alun. Trei curse plecau de aici, zilnic, spre Hunedoara, cu oamenii care lucrau, în trei schimburi la combinatul siderurgic sau care munceau în minele de la Ghelari şi Teliuc, localităţi traversate de autobuzele care se îndreptau spre oraş. Alţi localnici munceau în cariera de marmură de la Alun şi, câţiva, la cea de piatră de la Crăciuneasa (Lelese)”, spune Gheorghe Popa, unul dintre săteni.
În interiorul satului, în prezent, pot fi observate numeroase case abandonate. Cu toate acestea, în timpul sezonului estival, Alun cunoaște o renaștere vibrantă, deoarece turiștii se îndreaptă spre această destinație an de an, atrași de ambianța sa senină și de priveliștile care îți taie respirația. În plus, cei care odată au numit Alun casa lor din Hunedoara se întorc adesea în satul copilăriei lor în timpul lunilor de vară, creând un sentiment de nostalgie și reîntâlnire.
În afară de locuitorii săi calzi și ospitalieri, ceea ce diferențiază acest sat este remarcabilul său drum de marmură, care se întinde de la intrarea în sat și se întinde pe aproximativ 5 kilometri în pitoreasca vale Peștișel.
„Acest drum a fost construit în anii ´60 – ´70, pentru ca structura lui solidă să permită ca blocurile de marmură, de câte 5 – 10 tone, să poată fi coborâte în siguranţă pe panta dealului”, îşi aminteşte Mircea Popa, un alt localnic.
Anterior, terenurile din jurul satului din România au fost supuse colectivizării, ceea ce a dus la înființarea de livezi, plantații de cereale și la angajarea localnicilor în creșterea oilor și a vacilor. În anii 1930, a fost construită o biserică de marmură, care rămâne locuită de călugărițe până în prezent.
„Iarna, satul rămâne aproape pustiu. Mai stau aici cele două călugăriţe de la biserica de marmură şi poate ciobanii din zonă. Însă odată cu venirea primăverii, şi mai ales vara, satul se animă. Cei mai mulţi dintre oamenii din Alun locuiesc în Hunedoara, dar se întorc aici pentru a avea grijă de gospodării”, spune unul dintre localnici.