INTERVIU | Te poți îngrășa și mai mult după Ozempic și Mounjaro. Dr. Elena Olaru descrie la ce riscuri se supun cei care se injectează fără monitorizare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

Fenomenul medicamentelor destinate diabeticilor, utilizate abuziv pentru pierderea rapidă în greutate, a atins cote alarmante și în România. De la celebrități de pe rețelele de socializare și până la oameni obișnuiți care vor să scape de câteva kilograme înainte de vacanță, cererea pentru substanțe precum semagutida (Ozempic) sau tirzepatida (Mounjaro) a explodat, provocând adesea crize de stoc pentru pacienții care depind vital de aceste tratamente.

Ce se întâmplă însă în organismul unui om sănătos, care nu suferă de diabet zaharat de tip 2, dar care alege să își administreze aceste soluții injectabile fără o recomandare oncologică sau metabolică strictă?

Răspunsul vine direct din linia întâi a sistemului medical. Într-un interviu exclusiv, Dr. Elena Olaru, medic primar la Spitalul Orășenesc Găești, explică pe larg mecanismele intime prin care aceste molecule forțează corpul, riscurile majore la care se expun utilizatorii și de ce „scurtătura” către o siluetă ideală se poate transforma într-o patologie cronică gravă.

Capcana medicală: Cum funcționează de fapt aceste molecule în corp

Reporter: Doamna doctor Elena Olaru, asistăm la o adevărată psihoză globală și națională legată de Ozempic și Mounjaro. De ce au devenit aceste medicamente pentru diabet cele mai dorite produse de slăbit?

Dr. Elena Olaru: Asistăm, din păcate, la o profundă neînțelegere a actului medical și la o formă de inconștiență colectivă alimentată de mirajul online-ului. Ca medic primar, mă confrunt tot mai des cu pacienți sau cunoscuți care întreabă direct cum pot face rost de aceste rețete. Răspunsul stă în mecanismul lor de acțiune. Ozempic este un agonist al receptorilor GLP-1 (glucagon-like peptide-1), iar Mounjaro adaugă și o a doua componentă, fiind un agonist dublu GIP și GLP-1.

În mod normal, acești hormoni sunt secretați de intestinul nostru după masă, transmițând creierului semnalul de sațietate și încetinind golirea stomacului. Medicamentele mimează acest proces la o intensitate mult mai mare. Practic, pacientul nu mai simte foamea și are senzația că stomacul este plin ore în șir. Problema majoră este că, la un om non-diabetic, pancreasul și întregul sistem endocrin funcționează într-un echilibru perfect. Când vii din exterior cu o doză masivă de hormoni sintetici doar pentru a nu mai mânca, provoci un șoc metabolic de proporții.

Paralizia stomacului și pancreatita: Riscurile acute imediate

Reporter: Care sunt primele efecte negative pe care un non-diabetic le poate resimți după începerea unei astfel de cure luate „după ureche”?

Dr. Elena Olaru: Cele mai frecvente și imediate reacții adverse sunt cele gastrointestinale. Vorbim despre greață severă, vărsături incoercibile, constipație rebelă sau, din contră, diaree masivă. Însă acestea sunt doar vârful aisbergului. Există o complicație extrem de serioasă numită gastropareză, adică o formă de paralizie a stomacului. Deoarece medicamentul încetinește mecanic golirea gastrică, alimentele rămân blocate în stomac mult prea mult timp, fermentează și pot duce la ocluzii sau complicații severe care necesită intervenție chirurgicală de urgență.

Un alt pericol major, de care mulți ignoranți nu vorbesc, este pancreatita acută. Pancreasul unui non-diabetic, forțat să secrete insulină într-un mod complet artificial și continuu, se poate inflama sever. Pancreatita acută este o urgență medicală majoră, o boală extrem de dureroasă care poate pune viața în pericol în doar câteva ore și care lasă sechele pe viață.

Atrofia musculară și „Fața de Ozempic”: De ce slăbirea este una toxică

Reporter: Mulți se laudă că au slăbit 10-15 kilograme în timp record. Nu este acesta un câștig pentru sănătate, reducând riscul de obezitate?

Dr. Elena Olaru: Nu, modul în care se slăbește cu aceste substanțe în absența monitorizării stricte este unul profund nesănătos, aș spune chiar toxic. Când folosești semaglutida fără un protocol clar, corpul nu elimină doar țesut adipos. Studiile clinice arate clar că o parte uriașă din greutatea pierdută provine din masa musculară și din densitatea osoasă. Oamenii devin ceea ce noi numim „skinny fat” – par slabi pe cântar, dar își distrug musculatura scheletică, cea care susține metabolismul și coloana vertebrală.

În plus, apare acel aspect inestetic pronunțat, cunoscut deja în literatura de specialitate drept „Ozempic face” (fața de Ozempic). Prin topirea bruscă a grăsimii structurale de la nivelul feței, pielea se lasă instantaneu, ridurile se adâncesc, iar persoana respectivă ajunge să arate îmbătrânită cu 10 ani. Este ironic cum un tratament început din rațiuni pur estetice distruge estetica facială și corporală.

Efectul de bumerang și dependența psihică: Ce se întâmplă după oprire

Reporter: Ce se întâmplă în momentul în care o persoană care a slăbit decidă să oprească administrarea injecțiilor?

Dr. Elena Olaru: Aici intervine marea dramă economică și psihologică a acestui fenomen. Aceste medicamente nu vindecă obezitatea și nu educă stilul de viață. În momentul în care ai întrerupt injecția săptămânală, receptorii din creier își reiau activitatea normală, iar senzația de foame revine, adesea mult mai violentă, un fenomen cunoscut sub numele de „foame de rebound”.

Foarte mulți pacienți care au folosit aceste substanțe exclusiv pentru slăbit, fără să sufere de diabet, au pus înapoi toate kilogramele pierdute, uneori chiar mai multe, într-un timp extrem de scurt. Din acest motiv, se creează o dependență psihică periculoasă. Oamenii realizează că, pentru a rămâne slabi, trebuie să își facă aceste injecții toată viața, ceea ce este complet contraindicat și deosebit de riscant pentru un organism fără patologie diabetică. Există, de asemenea, semnale de alarmă privind riscul de tumori tiroidiene, observate în studiile de laborator, un motiv în plus pentru care utilizarea lor trebuie să fie extrem de restrictivă.

Mesajul ferm al medicului primar: „Scurtăturile duc la boală cronică”

Reporter: Ce mesaj aveți, ca medic primar la Spitalul Orășenesc Găești, pentru cei care își cumpără aceste medicamente de pe piața neagră sau prin rețete obținute ilegal?

Dr. Elena Olaru: Mesajul meu este unul ferm și fără echivoc: Nu vă jucați cu propria sănătate din considerente de vanitate! Ozempic și Mounjaro sunt realizări extraordinare ale medicinei moderne, dar au fost create pentru a salva viețile celor cu diabet zaharat și complicații cardiovasculare majore, nu pentru a fi folosite ca metode rapide de slăbit înainte de sezonul estival.

Fiecare doză pe care un om sănătos o injectează ilegal în corpul său reprezintă nu doar un risc asumat de a dezvolta pancreatită, gastropareză sau dezechilibre endocrine pe viață, ci și o palmă dată pacienților diabetici cronici care caută disperați aceste medicamente în farmacii pentru a supraviețui. Sănătatea și o siluetă armonioasă se obțin prin disciplină, nutriție corectă și mișcare, nu prin scurtături chimice care vă pot transforma, în final, în pacienți permanenți ai spitalelor noastre.

Despre specialist

Dr. Elena Olaru este un nume de referință în medicina dâmbovițeană, având o carieră remarcabilă de aproape 50 de ani de experiență ca medic în cadrul Spitalului Orășenesc Găești.

De profesie medic ginecolog primar, Dr. Olaru aduce în acest interviu o perspectivă dublă, extrem de valoroasă: expertiza clinică de lungă durată în sănătatea și echilibrul hormonal al organismului, dar și o experiență personală profundă.

Suferind de diabet de ani buni, domnia sa cunoaște în detaliu, direct din postura de pacient monitorizat, mecanismele intime, rigoarea administrării și efectele reale pe care aceste tratamente injectabile de ultimă generație le au asupra corpului.