Gimnastica feminină din România traversează una dintre cele mai negre perioade din istoria sa modernă, iar apele sunt mai tulburi ca niciodată. Clasarea pe un neverosimil loc 11 în concursul pe echipe la Campionatele Europene — un record negativ istoric, fără nicio calificare în finalele pe aparate sau la individual compus — a declanșat un val uriaș de acuzații directe la adresa antrenorului coordonator Nicolae Forminte.
Cu doar un an în urmă, tricolorul flutura pe locul 4 continental, la un pas de podium. Astăzi, fanii, specialiștii și apropiații fenomenului cer explicații clare: cum s-a ajuns la măcelărirea unei echipe competitive și de ce sportive consacrate au fost lăsate în afara lotului din motive ce par să țină exclusiv de orgolii tehnice și decizii administrative rigide.
Contrastul dintre performanța de anul trecut și dezastrul recent este zdrobitor. Dacă la ediția precedentă România lupta de la egal la egal cu marile forțe și încheia pe o onorabilă poziție a 4-a, ediția actuală a reprezentat o prăbușire totală.
Nicio gimnastă din lotul deplasat nu a reușit să prindă vreo finală, iar exercițiile au abundat în ratări, ezitări și note de plecare mult sub standardele internaționale.
Din formula de succes din trecut, pe podium a mai urcat doar Sabrina Voinea. Vizibil afectată de o accidentare recentă care a forțat-o să ia o pauză prelungită de la pregătire, Sabrina nu a putut repeta evoluțiile strălucite din anii trecuți, evoluția sa reflectând lipsa de ritm competițional.
În rest, componența trimisă în arenă a ridicat mari semne de întrebare. Gimnastele Alexia Blănaru, Daria Tănasă și Ariana Cotu, pregătite direct sub comanda lui Nicolae Forminte, au avut prestații modeste, cu erori majore pe linie, confirmând că centralizarea și metodele din cantonament nu au adus plusvaloarea promisă.
Imediat după eșecul răsunător, Nicolae Forminte a încercat să paseze responsabilitatea exclusiv pe umerii sportivelor care nu s-au prezentat la lot. Într-un interviu acordat la cald, antrenorul coordonator a declarat cu o tentă vădit ironică faptul că „unele fete au ales Statele Unite ale Americii, iar altele pur și simplu nu au dorit să vină la echipă”.
Reacția comunității gimnasticii nu a întârziat să apară. Antrenori de club, foști arbitri și analiști apropiați de fenomen au răbufnit pe rețelele de socializare și în spațiul public, acuzând faptul că realitatea este complet distorsionată de tehnician.
Mesajele din culise indică o politică de tipul „ori la Deva, ori nicăieri”, Forminte respingând categoric orice formă de colaborare flexibilă sau descentralizată, preferând să sacrifice rezultatele României decât să accepte compromisuri profesionale.
Nume de prim-plan precum Lilia Cosman, Denisa Golgota sau Anamaria Mihăescu au lipsit nemotivat din calculele selecționerului pentru această competiție majoră.
Cazul Lilia Cosman: Informațiile din anturajul lotului arată că sportiva a dorit cu tărie să concureze pentru România la Europene. Cosman a cerut federației doar permisiunea de a-și continua pregătirea în Statele Unite, alături de antrenorul ei personal american — un sistem care îi adusese stabilitate tehnică și siguranță. Propunerea a fost însă refuzată categoric de staff-ul tehnic coordonat de Forminte, condiția pusă fiind mutarea obligatorie la baza de la Deva.
Cazul Denisa Golgota: Plecată la rândul ei în SUA pentru studii universitare și antrenamente de nivel înalt, Golgota și-a exprimat disponibilitatea de a ajuta echipa națională. Sportiva a înaintat cereri oficiale către Federație pentru a-i fi aprobate perioade specifice de recuperare și adaptare, însă solicitările au fost blocate din aceleași considerente: refuzul centralizării rigide la Deva.
Situația Anei Bărbosu: Ana Bărbosu, lidera incontestabilă a gimnasticii noastre din ultimii ani și cvadruplă medaliată europeană anul trecut, traversează o perioadă delicată, fiind suspendată provizoriu după ce nu a fost găsită pentru un control antidoping inopinat. Întrebarea legitimă care circulă însă în rândul fanilor este: dacă Bărbosu ar fi fost aptă de concurs, ar fi acceptat Nicolae Forminte să colaboreze constructiv cu ea sau orgoliul tehnic ar fi marginalizat-o și pe cea mai valoroasă gimnastă a țării?
Rezultatul de la Europene nu este un simplu accident de parcurs, ci semnalul de alarmă al unui sistem managerial învechit, incapabil să se adapteze la realitățile gimnasticii mondiale moderne. În timp ce marile națiuni ale lumii permit sportivilor să se antreneze în centre universitare sau cluburi private de top, păstrând legătura strânsă cu lotul național doar pentru verificări și etape de calibrare, România a ales să meargă la un turneu major cu o echipă neexperimentată, lăsând acasă valorile confirmate.
Fanii cer măsuri urgente și o reformă reală a conducerii tehnice, în timp ce Federația Română de Gimnastică se vede pusă în fața unei alegeri critice: menținerea liniei dure impuse de Nicolae Forminte sau salvarea unui sport cu tradiție uriașă, prin deschidere și dialog real cu gimnastele de top.