Topul tuturor salariilor minime la nivel UE în 2025. Cât se câștigă în Franța, Germania sau Polonia și pe ce loc se află în prezent România

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google!

La începutul anului 2025, analiza oficială a Eurostat arată că salariul minim brut pe lună în ţările membre ale European Union variază între 551 euro în Bulgaria şi 2 638 euro în Luxembourg.

În acest context, România figurează la una dintre cele mai joase poziţii în clasament — o realitate cu implicaţii importante pentru economie şi piaţa muncii. Potrivit datelor Eurostat, salariul minim brut lunar în România la 1 ianuarie 2025 era de circa 814 euro. Aceasta plasează România în rândul celor zece state membre ale UE care au salariul minim sub pragul de 1 000 euro pe lună.

Analizat în termeni de clasament nominal, România se află printre ultimele poziţii — precedată doar de Bulgaria, Ungaria şi Letonia în ceea ce priveşte valoarea nominală a salariului minim.

Această poziţie semnalează faptul că, deşi în ultimii ani salariul minim în România a crescut semnificativ, rămâne semnificativ mai mic decât cel al majorităţii ţărilor din vestul Europei.

Clasament selectiv – salarii minime brute lunare în UE (1 ianuarie 2025)

Conform datelor Eurostat:

Nivel foarte mic (< 1 000 euro):

Bulgaria: 551 €

Ungaria: 707 €

Letonia: 740 €

România: 814 €

Slovacia: 816 €

Cehia: 826 €

Estonia: 886 €

Malta: 961 €

Grecia: 968 €

Croaţia: 970 €

Nivel mediu (~1 000-1 500 euro):

Cipru: 1 000 €

Portugalia: 1 015 €

Lituania: 1 038 €

Polonia: 1 091 €

Slovenia: 1 278 €

Spania: 1 381 €

Nivel ridicat (> 1 500 euro):

Franţa: 1 802 €

Belgia: 2 070 €

Germania: 2 161 €

Olanda: 2 193 €

Irlanda: 2 282 €

Luxemburg: 2 638 €

Pe baza acestor cifre, România este în „grupul de coadă” al UE, dacă ne uităm la salariul minim nominal.

Interpretaţii şi implicaţii

1. Diferenţe regionale persistente

Valorile evidenţiate arată o divizare clară între fostele state est-euro­‐pene (inclusiv România) şi ţările vestice. Cele din vest ating valori de minimum ~1 800 euro (Franţa) şi până la ~2 600 euro (Luxemburg), faţă de ~550-900 euro în unele din est.

2. Convergenţa salarială – în viteză, dar departe de egalitate

România a înregistrat, între 2015 şi 2025, probabil cel mai mare salt procentual al salariului minim dintre statele UE – creştere de peste 270% în termeni nominali.

Cu toate acestea, în termeni nominali încă există diferenţe semnificative faţă de vest. De exemplu, minimul românesc (~814 €) este de circa ⅓ din minimul din Luxemburg (~2 638 €).

3. Puterea de cumpărare adoptă o altă perspectivă

Când se ajustează pentru diferenţele de cost al vieţii (PPS – Purchasing Power Standard), decalajele se reduc. Astfel, ceea ce pare mic în cifră absolută poate avea un impact mai bun în context local. Însă chiar şi cu ajustare, România rămâne în zona de salarii mai mici comparativ cu media UE.

4. Implicaţii pentru piaţa muncii şi migraţie

Un salariu minim mai scăzut poate atrage migraţie de forţă de muncă dinspre ţările cu valori mai mici spre cele cu salarii mai mari, dar de asemenea poate fi un factor de rămânere în economie a forţei de muncă dacă creşterea continuă. Însă pentru a se converti în convergenţă reală, creşterea salariului minim trebuie să fie însoţită de creşterea productivităţii, infrastructurii şi a nivelului de educaţie.

Pentru a ieşi din poziţia de aproape ultimă în UE în ceea ce priveşte salariul minim nominal, România are câteva direcţii cheie:

Continuarea creşterii salariului minim, cu o atenţie la sustenabilitate în economie.

Creşterea productivităţii şi a valorii adăugate în sectoarele economice, astfel încât salariile mai mari să fie susţinute de performanţă.

Ajustarea salarială în contextul costului vieţii locale: creşterea salariului minim trebuie să se traducă în putere reală de cumpărare.

Monitorizarea şi compararea periodică cu nivelurile UE pentru a reduce decalajele.

În concluzie: România se află în continuare într-o poziţie de coadă când vine vorba de salariul minim brut lunar în UE — cu ~814 euro la început de 2025. Deşi progresul este real şi rapid, decalajul faţă de ţările cu salarii minime de peste 2 000 euro este încă major. Clasamentul nominal plasează România înaintea a doar câteva state, ceea ce transmite atât provocări cât şi oportunităţi pentru strategia de creştere economică, remunerare şi convergenţă salarială în spaţiul european.