Cum funcționează de fapt taxarea inversă la TVA. Ce înseamnă pentru românul de rând. Avantajele pe care le aduce

România pierde anual aproximativ nouă miliarde de euro din cauza TVA neîncasat, potrivit avocatului și specialistului fiscal Gabriel Biriș.

Acesta susține că prin aplicarea pe scară largă a unui mecanism numit „taxare inversă” statul ar putea aduce în buget cel puțin cinci miliarde de euro, reducând semnificativ frauda fiscală.

În prezent, România aplică trei cote de TVA: 5% pentru energie termică, 9% pentru alimente și medicamente, iar 19% pentru restul bunurilor și serviciilor. În teorie, TVA-ul este un impozit plătit în final de consumatorul privat, iar companiile doar îl colectează și îl virează la stat.

Problema apare însă în lanțul tranzacțiilor dintre firme, unde se practică o fraudă organizată. Companiile facturează și deduc TVA-ul în mod ciclic, iar la final unele dispar în faliment, cu sume importante neachitate. Astfel, banii pur și simplu „dispar” înainte să ajungă la buget.

Taxarea inversă – o soluție împotriva fraudei

Taxarea inversă transferă obligația plății TVA de la vânzător la cumpărător, eliminând circulația acestui impozit între firme. În acest fel, TVA-ul nu mai „circulă” pe lanțul de tranzacții interne, ci este virat direct la buget doar o singură dată, de către consumatorul final.

Această metodă este folosită deja în tranzacțiile intracomunitare și pentru anumite bunuri cu risc mare de fraudă, precum cerealele, imobilele, fierul vechi sau echipamentele electronice de valoare mare.

Generalizarea taxării inverse pentru toate tranzacțiile interne ar însemna că firmele nu ar mai prefinanța TVA-ul și, cel mai important, ar închide conducta prin care banii erau furați.

Impactul asupra companiilor și bugetului

Biriș subliniază că implementarea taxării inverse nu afectează negativ firmele, în afară de o posibilă întârziere temporară a lichidității până la închiderea ciclului economic. Pentru buget, efectul ar fi unul pozitiv și clar: s-ar elimina golurile generate de fraudele din lanț.

Un obstacol în acest moment îl reprezintă birocrația și lipsa unor softuri performante care să analizeze datele fiscale și să identifice evazioniștii. Deși sistemul E-Factura a fost implementat, acesta se concentrează pe supradeclararea TVA și nu pe neplată.

Cine se opune schimbării?

Potrivit specialistului, opoziția vine în primul rând din partea celor care câștigă din fraudele la TVA – marile rețele de evazioniști care, conform Curții de Conturi, au acumulat datorii uriașe la stat. De asemenea, unii angajați ai ANAF care se ocupă cu rambursările de TVA și firmele de consultanță fiscală, care își câștigă existența din asistarea în procesul actual, pot fi interesați să păstreze status quo-ul.

Mai grav, Biriș susține că marii evazioniști beneficiază de protecție politică, ceea ce face combaterea fenomenului dificilă fără voință și susținere fermă la nivel politic.

Rolul politic și pașii următori

Pentru ca România să poată implementa taxarea inversă generalizată, este necesară o derogare de la Comisia Europeană. Acest lucru poate fi realizat dacă există o susținere clară din partea președintelui și a viitorului guvern, în cadrul unui pachet de măsuri pro-europene pentru reducerea deficitului.

Gabriel Biriș atrage atenția asupra importanței implicării liderilor politici, în special a președintelui Nicușor Dan, în a conduce această schimbare.

Pe lângă taxarea inversă, expertul recomandă și alte măsuri complementare, precum supraimpozitarea sumelor nejustificate și transparența în privința activelor ascunse în paradisuri fiscale, pentru a asigura o colectare eficientă și corectă a taxelor.